Puneţi-ne la orice test că o să trecem!

despre viataVorbesc despre lucrul care mă apasă poate cel mai mult acum. Examenele din sesiune. M-am convins, fără noroc nu iese cum vrei tu. Am fost nedreptăţit, minţit, furat şi aşa mai departe. Clar. Şi ce dacă? Nu-mi pasă. L-am luat cu cât l-am luat, să fiu sănătos, alţii poate ştiau mai puţin şi au luat mai mult. Depinde de examinator, de poziţia în bancă bla bla bla. Mă mulţumesc cu puţinul ajutor care l-am primit de la Dumnezeu. Poate aşa e şi în viaţă, nu numai în mediul din facultate.

M-am convins că norocul vine când vrea el de multe ori, nu când ai tu nevoie. Degeaba pierd nopţile scriind teme şi învăţând când tot la acelaşi rezultat ajung. Nu-l iau acum că am avut ghinion clar, îl iau în vară. Tot aia. Bine…era mai bine acum, dar n-am cu cine să mă înţeleg, parcă sunt bătuţi în cap, dar în fine! La următoarea beţie uit de tot şi va fi bine. Liceul nu a putut să-mi arate aşa ceva, decât foarte puţin. Însă acum, s-a schimbat treaba. Şi eu la fel de nepăsător am rămas. Am văzut ca n-am cu cine, am lăsat-o balta, chiar dacă câteodata am murit de ciudă când ştiam că pot dar nu s-a putut!

Şi treaba asta are un final, şi abia aştept să vină. Să mă întorc acasă să petrec iar timpul ca pe vremuri, cu prietenii, cu gaşca…Să ne doară-n cot de tot! Să mă întorc iar la facultate, dar cu un trip mai relaxat. Să mă apuc să scriu mai des pe blog şi mai multe poezii. Totul va fi bine, exact ca înainte!

Omul rătăcit

Eşti tu acolo oare?tumblr_m53x2xvS9N1r3qz1lo1_500
Acolo în zare unde lumina e tot mai tare
Mă apropii de tine ca o pasăre călătoare
Cu aripile frânte şi crede-mă că doare
Atunci când m-apropii, lumina dispare
tumblr_m7004cygRQ1rxkyvxo1_500Plâng prin petale de floare şi urlu prin tunete
Scâncesc prin fulgere cuprinse de urlete…

Eşti felinarul din drum, pierdut şi fără stăpân
Luminezi calea, vechiului meu străbun
Ce se afundă pe acest drum fără cusur

Sunt totuşi omul fugar..
Îmbrăcat la sacou
Şi cu monede’n buzunar
Să îmi plătesc biletul
Către un alt hotar
Dar totuşi merg la pas
Prin pădurea cea de fag
Arde’un scaun ca de brad..
Mă aşez pe el să fac un popas…

Prizonier al propriilor gânduri

Merg prin centru…asteptând perfect momentuleuinlumina1

Am ales singurătatea în detrimentul companiei

Şi-am adormit în stradă mânat de glasul insomniei

Ştiu că-i amuzant ce se-ntâmplă în jur

Mă mint singur că-s sărac, dar singur nu mă fur

Iar în acest peisaj de foarte bun augur

Ajuta-l pe acela care n-are nimic decât pe sine

Abia acelea pot fi numite cu-adevărat fapte divine…

Şi chiar dacă păcatele te mistuie într-unaAngrenaj gandire-02-500x500

Lasă florile Edenului să-ţi împleteasca atent cununa

O cutie vidata, dar tare la suprafaţă

Material neted, fără urma de speranţă

Învaţă să te gândeşti doar la un lucru şi doar la el să-ţi fie gândul

Va fi şi timpul tău, îţi va veni şi rândul!

Popas în necunoscut

E un vis neatinssweet-sunset

Pe care eu l-am omis

Datorită celor care l-au aruncat în abis

Am zis!

Dacă tu nu mă simţi, atunci cine o face?

Cea care simte, dar nu spune si tace!

Ace îmi străpung inima ca un stol de săgeţi

Găsesc alinare doar când scriu pe pereţi

Singurii mei sfetnici în nopţile-amare

E singurul loc unde găsesc alinare…faraway1-500x250

Ardoare şi teroare

Împletite-n aţe urât mirositoare

Oare?

Va fi drumul meu mai uşor de-acum Doamne?

Atât timp cât eşti sincer, va fi o uşurare!

Regina regatului meu

coperta-imbratisare-i-need-you3

Seară lungă, încă din toi
Şezând la masă, noi amândoi
Ne jucăm şah, ca într-un război
Ne aruncăm priviri, ce sunt reci sloi
Doar sărutul ne încalzeşte
Când unul din noi doi razboiul paraseşte…

Din razboi am plecat uşor către pat
Cu gânduri bune, privind la tine
Esti îmbrăcată dar din priviri eu te dezbrac
Vreau sa fac ceva fără sa mă răzbat…

Eşti regină într-un întreg palat
Ai la picioare un întreg regat
De lacrimi si extaz
Mi-eşti muză şi mi-e greu să tac
Când nu am cuvinte si-îmi zici
De ce tac?
Nu îmi e greu, dar asta fac
Culeg cuvinte, după cerul înstelat
Şi cu nici un verb nu le leg. N-are sens
Ca să vorbim noi doi e un întreg demers.

Pantofii te strâng, te iau în braţe
Şi uşor te strâng şi plang puţin
Căci ale tale picioare
Tânjesc după pământul ud
De picături de lacrimi ce curg
Ce la poale de munte se strâng într-un amurg…