Blah…

tumblr_mcwr77dPLP1ryu28lo1_1280Sunt bucăţi din mine
Abandonate pe-o plajă la malul mării
Şi dacă astăzi simt ceva
Mâine-o să dau totul uitării
Sunt bucăţi ce s-au desprins de trup
Si pleacă de lângă mine
Ca albinele ce ies dintr-un stup
Şi-l lasă-n urma lor să zacă în ruine
Mă simt a nimănui
Şi totuşi lumea mă iubeste
Fac tot ce pot să fac
Mă zbat pe uscat ca un peşte..
Dar roata se întoarce, rostogolindu-se pe deal
Cu placa în amonte, eu tai val după val
Alerg dupa nimicuri, lăsând totul deoparte
Am devenit prea orb pentru a vedea
Că lumea-i plină de nestemate…

Vraişte în gânduri

În gândurile mele totul e vraiştepwe

Nimic nu mai e la locul lui

Doar foile prin aer ce cad într-una

Îmi dă senzaţie ca ninge,dar nu e aşa

Ferestrele-mi sunt închise sub cheie

Preşurile miros a mucegai proaspăt

Şi biroul acesta putred abia de mai rezistă

Pe pereţi zac ,zeci de versuri scrise

Astupate de un var ce tinde spre alb

Noptierele dorm ele în locul meu

Eu nu îmi mai găsesc liniştea de zile bune

Maşina de scris s-a stricat şi ruginit

Peniţa pixului a oxidat de atâta stat

Şi călimara a secat în timp pe podea

Tablouri pe pereţi zac scorojite

Voalate de atâta întuneric

În mijloc de cameră persistă

Prezenţa mea ce nu schitează nimic

Şi în jurul meu foile cad năvală

Oare când se vor calma gândurile ?

Ce nici acum nu îmi dau pace…

Ne-am schimbat

Devreme ce plângem după „ce fain era în liceu” şi ce şmecher era acasă, adică acolo de unde venim, e normal să ne fie dor. Dor şi atât. Dar nu ăsta e motivul tumblr_mm0g8dewxv1qcysh1o1_500cel mai important.

Am plecat de-acasă cu gânduri măreţe, oră fixă de culcare, vorbit cu mămica în fiecare zi, mers la sala de 2-3 ori pe săptămână, regim alimentar strict, jogging seara şi 1-2 vizite pe săptămână la vreun muzeu sau orice altceva merită vizitat. Plus mers la biserică duminică de duminică. Funny nu? De ce? Pentru ca socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Mersul la sala pare ca a fost înlocuit de căratu’ bagajelor/pachetelor din gară până oriunde numeşti tu casă, cămin, camera sau orice alt tip de locuinţă la care plăteşti o chirie lunară, jogging-ul a fost înlocuit de alergatu dimineaţa până la facultate să prinzi cursu’, ratbu’ sau orice alt mijloc de transport, asta ca să nu întârzii. Ora fixă de culcare există, doar că nu seara, ci dimineaţa. Vizitele la muzeu au fost înlocuite de…habar n-am de ce au fost înlocuite, probabil s-a renunţat la ideea asta. Regimul tău alimentar e acum o shaoarmă sau mai multe pe săptămână, poate şi nişte cartofi prăjiţi cu un suculeţ sau poate un meniu McPuişor la Mc. N-am prea văzut studenţi prin biserici, în schimb ma întâlnesc cu cunoscuţi pe la concerte şi mai nou, prin casino-uri.

Păi stai olecuţică, ai scăpat în oraş mare şi cu multe posibilităţi, fără mămica şi tăticu’ în spate? Tre să te destrăbălezi şi tu puţin, nu? Acuma te îmbraci de la Zara şi mergi cu limuzina unui amic înstărit la cel mai tare club din oraş. Nu mai furi tractoru’ lu’ tactu şi îţi iei prietenii în remorca plecând la discotecă.

Aşa, acuma…care învăţat? Lasă asta, astea-s detalii, sesiunea pentru ce-i?

Oraşul măştilor

De ce să mă  trezesc într-una şi să plec pe străzi600930_143116629210798_1279946980_n
Unde-s oameni cu diferite măşti ce stau la pândă
Ce te fixează din priviri şi te admiră din cuvinte şi te ademenesc
Într-o lume ce nu va exista niciodată pe acest pământ
Te cheamă sub diferite chipuri, sub diferite măşti de diferite culori
Parfumuri dulci ce te îmbată în mijloc de stradă pustie, fără pic de om
Parcă sunt mirese transformate-n demoni  îmbrăcate în straie de  îngeri
Să cutreier pe străzi pe sub clădiri ce-s zgârie nori,ce subţiază stratul de ozon
Şi eu mă simt un prizonier în propria-mi lume prinsă între lacrimi şi zâmbete mărunte
Sunt poet şi-aş  vrea să stau pe vârf să vă văd cum staţi şi înduraţi iertare
Căci Dumnezeu e cel mai mare şi îi cer cruţare
Ah lume asta pe zi ce trece creşte dar mai repede moare
Hai să aprindem o lumânare dar nu pentru cel ce nu va mai trăi prin cuvântăroare
Pentru pasărea ce cade arzătoare îngreunată de glonţul ce-i curmă viaţa
Îmi simt gâtul strâns în laţ şi se strânge tot mai tare în jurul lui
Mă simt sufocat de fum de ţigară şi miros din diferite derivate din ţiţei
Oh e vai şi-amar de ochii mei , când îmi văd lumea cum se prăbuşeşte
Şi eu om de rând simt cum mă strecor prin crăpături să caut fericire
Oameni ce poartă măşti precum clownii de  la circ şi te mint uşor
Şi păseşti pe covor de  vorbe  bune şi se termină totul cu
A fost un băiat bun .

Înainte de culcare

Îţi simt răsuflarea rece în ceafa mea dezgolitătumblr_mirw3oyjDc1rhrb9ko1_500_large

Mângâierile tale mă fac să torc ca pisoi răsfăţat

Îţi simt buzele pe gâtul meu îmbătat de parfumul tău

Mâinile-mi parcă nu-mi mai ascultă trupul venerat de tine

Căci în această seară plină de stele şi mai multe semne

Mă deschid pentru întâia oară în faţa ta iubita mea

Să îţi scriu vers dupa vers pe rândurile ce-s drepte la infinit

Precum calea lactee toate-s în locul lor şi nimic nu le mişcă

Dar eu mă cred în iarbă,dar suntem în mijlocul serii în vârf de pat

Şi eu încep să bat din pleoape a somn liniştit în braţele tale

Luna încearcă să fie soarele nopţii,dar tu îi iei strălucirea

Prind licurici în dos de palmă şi îi las in tihnă.

Nu vreau să vina ziua să văd lumina ce mă ucide încet încet

Dar ca ultim vers îţi şoptesc uşor, va mai trece încă o zi