Plecat în exil
Pentru o eternintate îmi vei fi aproape
Simţindu-te aici, in fiecare noapte
Când lumea e departe şi groapa-i pregătită
Tu îngere să-mi fi călăuza iscusită
De Domnul Dumnezeu, că atat îmi e de greu
Să scriu aceste versuri, toamna în troleu
Mă-ndrept spre tine, dar mi-e greu să las în urmă
Un val de ceaţă în spate, acoperindu-mă cu brumă
Mă pierd in nori de praf, întins pe scaunul de plastic
Te port în gând cu mine, dar tot zâmbesc sarcastic
Mă uit pe geam şi văd căderea frunzei tale,
De parcă toamna ai adus pe acest tărâm
Cobor în staţie, lângă non-stop, păşind agale
M-aşez pe jos, la umbra crengilor unui salcâm!
Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx