„Știu, sunt plină de contraste
Și mă plac și feciori și rockeri nebuni cu păru’-n vânt.
Negre, spune lumea; dar eu zic că zilele-s albastre!
…sau senine, sau ca o piesă blues ce o asculți plângând.”
Vezi un stol de râdunici înspre apus.
Una , care-i ca toate celelate, se desprinde
Fix când ziceai „uite, și anul ăsta șansa mea s-a dus!”
Când ajunge-n fața ta e unică. Și…nu mai e nevoie de cuvinte…
de Paști, bunicul :
„uite, și eu eram la un praznic,
băi,
și mi-a nimerit o furculiță frumoasă cu modele și alte alea;
am băgat-o repede în buzunar și
am înlocuit-o cu alta de aluminiu;
dom’le, sunt niște chestii…”
furatul e frumos
mai ales în artă
și-n iubire
…numai să nu te prindă nimeni 🙂
Și locul unde steaua-mi cade
Cerul începe a plânge
Că locu-mi pe pământ,acuma se distruge
Cu lacrimi și cu patimi ducli,eu te sărut iubire
Și-mi iau acum adio prin trăznete și valuri
Că părăsesc acest tărâm de oameni și balauri
La sântul tău iubire,amintirile-mi adun
Și mi-le-n chid în suflet ,ce acuma-i fum
Și plec în dulcele-ntuneric,plec cu gânduri efemere
Că n-am avut în astă lume,nici palate nici castele
Și steaua mea din tâi acuma se jelește
Își scutură tot praful, că alt stăpân nu mai dorește
Pe pământ privește-ntruna, răscolește chiar și bruma
Să-mi zărească pasul doar vocea să-mi mai audă
Nu înțelege că astăzi eu m-am stins, și ea odat cu mine
Că asta-i datina lui Dumnezeu, să murim cum se cuvine
Tu stea de nu cobori,măcar calea să îmi luminezi
Să-mi ții iubirea vie în colțurile tale verzi
Precum mi-erau și ochii, un verde spre căprui
Că asta-i datina lui Dumnezeu să ia ce-i place Lui.
Și acum o lume e ferice iar altă stă să pice
Că oamenii ce mă iubesc din groapă vor să mă ridice
Ce lacrimile lor mai rău mă-ngreunează
Aș vrea să le vorbesc, dar vorba-mi este goală.
alergam după tine de parcă eram vreun campion la atletism
că după ce mi-ai furat privirea, am suferit de daltonism…
si de stăteam pe loc, eram pe loc făcut muiere
de ce în loc de-un cuplu, noi eram două lesbiene?
nu acum serios, n-am vazut nimic la tine, doar am văzut prin tine
si ce-am văzut în tine n-am vazut nici în filme
nu e de bine, ca binele sună stupid
de ce mă chinui să beau apă pe un teren pustiu, arid…
mi-ar fi uşor să zbor deasupra cerului de fete
nu. Eu doar prefer sa merg cu tine în timp ce mor de sete…
da’ştii tu, prin chestia asta eu voi roti Pământul
căci gândul ce mă roade îmi va săpa mormântul
şi nu ştiu cum să-nchei, pe-o piatră de catifea
să scriu cu creta mare: plecat definitiv după cea mai frumoasă „Ea”!!!
Te întreb acum, înainte ca să plec…
Te întreb acum, înainte ca să încep să plâng
Unde-mi ești tu îngere când mă apropii de pământ
Când ale mele vorbe de tine nu au dat… Ai apărut…
Într-un final,când tot ce-mi era de preț,pe tavă am servit
Că moartea-mi a vrut să îți vorbească,dar tu nu ai venit
Nu plânge,nu s-a întâmplat nimic,voi fi mereu în viață,
Prin ale mele versuri ce încă nu sunt coapte, precum merele ionatane
Cuprinde-mi trupul în aripile tale,învie-mi privirea moartă de tristețe
Lasă-mi gândurile fără fețe,lasă-mi sufletul să plece….
Deschide larg proțile și vorbește la Rai să mă aștepte
Că mi-ai supus sufletul la cele mai grele teste,
Căci el acum se desparte de tot ce iubește de tot ce dorește
Mi-ai luat dragostea și ura,mi-ai luat privirea și luna
Mi-ai luat soarele și umbra,mi-ai luat viața și iubirea.
o9noapte 