„Mi-e asa dor de tine, sunt doar un puștan pueril care încă visează noaptea că te ține de mână prin cartierele din orașul din care a plecat! Rătăcesc într-o casa bântuită de zâmbete și amintiri atât de dulci care mușcă din trupul meu precum un șarpe cu clopoței care vrea să-mi facă rău. Eu sunt tu și tu as vrea să fii eu. Am învățat să iubesc, nu știu ce înseamnă asta, nu știu nimic, știu doar că simțeam că lumea e a mea și tu erai singurul lucru care mai conta. Și încă mai ești…. Timpul a fost scurt, extrem de scurt, dar cât i-ar lua unui magnet să atragă o pilitură de fier la un centimetru distanță de el? O secundă! Același efect l-ai avut și tu asupra mea. Încerc să-mi caut cuvintele printre sticle de bere și prieteni vechi, între lumini care pălesc în atmosfera și oameni ciudați și străini. Ce ne facem? Nu vreau să ne pierdem printre inimioare și emoticoane cu îmbrățișări online. Vreau să fii a mea și doar a mea, acum și înainte să pășim împreună pe un drum deschis, fără îndoieli și minciuni de tot felul. Sunt al tău Gabriel, fără să mă fi schimbat în acest timp în care am reușit să ne vedem doar de doua ori în 365 de zile ale unui an. Nu îmi prea pot măsura cuvintele care mă depășesc când eu merg pe scuter și prietenul meu scrie cu viteza unui Lamborghini. Hai să reîntregim unitatea pe care am creat-o fără să dezertăm!” semnat al tău Gabi ❤