Străin

Sunt un străin pe-aceste străzi.

Nu recunosc nici o alee nici o banca niciun pom.

Înstrăinat am fost de toate, de când moartea a venit.

Și toamna plânge peste mine, mă simt străin de toți

Privirile mă tot înțeapă,dar eu sunt doar un mort.

Nu înțeleg ce se petrece, că toamna plânge peste mine.

Rănile vrea să-mi aline, dar ele sau cicatrizat

Le port cu mine-n suflet oriunde m-aș afla.

Sunt  un străin pe-aceste străzi, sunt străin de mine.

Pierduta-i toată fericirea, tânjind spre viitor.

Și n-a rămas decât un drum, pecetluit cu lacrimi.

La poarta sufletului meu, se-ncuie un mare lacăt.

Dar sunt un străin pe-aceste străzi, m-am rătăcit de toți.

Culori

Culori vii, culori bogate.

Cu mintea mea se tot îmbată,

Versurile ce-mi tot cad pe coală.

Culori slabe, culori pale,

Par că pun ceva la cale,

Se trezesc în zori de zi

Spre a umple inimi.

Miraje contopesc culori, spre necunoscut.

Trupul meu tot zace, eu al cui mai sunt ?

Culori șterse, culori retrase,

După cotidiane ziduri stau tot în impas.

La răscruci de gânduri tot privesc la ceas.

Sub lumini de faruri, culorile sclipesc

Sunt daltonist în trup de om simt că înnebunesc.

Pare c-am îmbătrânit, oglinda-i prăfuită

Păru-mi e cărunt și barba-i aurită.

Iar  zgomote de roți, par că disturbă pacea.

Și în jurul meu persită doar fauna și flora.

Decembrie

Pustie, goală și rece, este camera mea.Dark_Room_Work_In_Progress_by_damenFaltor

Zace o tăcere sumbră, ce să fac cu ea?

Unde să tot fug, în noapte de decembrie.

Când pe cer nu sunt stele și se lasă ger.

Peste suflete pierdute, oare-i și al meu ?

Și pe aceste străzi, pașii nu răzbat.

Pe alei de cimitir, eu pășesc cu drag.

 

-Nu mi-ai înțeles ideea, cum să îți explic?

Că n-am vrut niciodată, poezia să-mi complic.

C-am iubit așa de tare, pân la asființit.

Am iubit prea tare, de-aceea am murit

Pustie, goală și rece, este camera mea.

Pustiită de durere, mi-e privirea.

În noapte de decembrie, răzbat cu greu prin gânduri

Am foaia prea goală, da-i plină de rânduri.

Litere măiastre, vor pe coala mea.

Și natura pare falsă în această noapte, decembrie.

O noapte furtunoasă, dar nu între noi iubire, amintire.

 

Și tot fug de ploi și m-adăpostesc prin ceață.

Caut liniștea pierdută, cea de altă dată

Și prin gălăgii de roți, răzbat cu greu în viață

Și  cu toate astea, am inima rece , de gheață.

Rece precum o seară de decembrie.

Teama amintirilor

Nu  îndrăznesc să îmi aduc aminte amurgul10859566_783474688391653_194105587_n

Spre care ai plecat cu gândurile rele.

De braț nu mă țineai, privirea-ți era străină.

Mă priveai cu nonșalanță, aveai un sentiment de milă.

Fiori îmi năvăleau pe spate și vremea nu-i de vină.

E doar ura dintre noi, ce nu-mi miroase a bine.

Apăsătoare sentimente, par să mă decline

Lovituri de bice, par să mă învie.

A trecut și rău și bine, dar astea-s doar gânduri meschine.

Nu-nțeleg  culorile din vise, aș vrea să îți vorbesc.

Dar urechile tale, de mine se feresc.

Doar stai puțin de șagă, nu voi amintiri să-nșir.

Voce ta suavă în timpane-o țin.

Nu vreau s-o-mpărășesc cu alții

Că prinde negrele tenbre pe unde-am poposit.

Întunericul mi-e teama, ce-n mintea mea a poposit.

Nu vreau să îmi aduc aminte că odată am trăit și eu.

Dar vreau să îți aduci aminte, cât te-am iubit doar eu.

un…corb

asupra oraşului
se lasă umbrele trecutului

un animal, un zburător
-el n-are nici prezent nici viitor
nici conştiinţă sau dureri –
observă urbea nesătulă de plăceri.

cu premoniţii de răsfăţ şi bunăstare
aşa şi eu stau solitar.
am să reuşesc din prima încercare;
n-am să mă plâng de buzunar.

un corb nebun cu caş în gură
înconjurat de vulpi;
un lucru e sigur: n-am să vă cânt,
să vă încânt…