Produsul final

Atâtea du-te vino, atâtea pleacă sau mai stai.
M-au transformat astăzi în produsul final.
Lume dezorientată iar eu mă-nvârt în ea.
Nimeni nu mă știe dar nici eu nu-mi doresc asta.
Că-s produsul final al unui sorți nefaste.

Dimineți ursuze cu zâmbete false pe față.
Mă fac să mă gândesc, ce caut eu aici?
Nopți mult prea albe și cearcăne la ochi.
Mă-ndrept cu pași siguri către univers…..
Că de-atâta vreme simt că-l ocolesc.

Cu gândul în balanță și cu o parte la tine.
Fug și mă adăpostesc după un „ bine”
Dar tu nu mă mai știi, dar sigur așa e scris.
Ca eu să plec și tu să rămâi.

Alergam

Alergam pe gâtul tău cu buzele mele uscate.
Îți simțeam glasul în urechile mele surde.
Te simțeam dezorientată când degetele mele fugeau pe tine.
Ochii tăi desenau stele în înaltul cerului gurii.

Corpul tău atât de rece emana atâta căldură.
Topeai sentimentele mele rămase inerte.
Când vocea ta mă cheama atât de suav în noapte.
Și calea lactee părea că ne rescrie sorțile.

Te strecurai printre mâinile mele și părea că-ți place.
Așezai sentimente, construind zidul de pace.
Timpul îți aparținea, făceai ce vroiai din mine.
Și buzele mele alergau pe tine.

Ai omis viitorul

Ai contorizat așa frumos trecutul, uitând de viitor.singuratate-in-doi
M-ai descris perfect, trăind într-o stare de neînțeles!
Se răzbună timpul pe noi, dându-ne vremuri grele.
Singurătatea va rămâne coșmarul gândurilor mele.

Ai omis fracțiuni de secundă când eu te iubeam!
Și treceam dintr-o stare în altă când tu nu zâmbeai.
Lăsai totul vraiște și eu trebuia să adun.
Acum îți arunc toate cele strânse, să ști, nu mă răzbun.

Hai să ne schimbă între noi, să vedem cum a fost.
Să fugim în galaxie acolo unde nu ne știm.
Unde chipurile noastre se privesc ca doi străini.
Să nu ne aducem aminte ce-am fost și trecem mai departe.
Uitând cine am fost sau ce vom fi.

Spasm în iubire

Te-am lăsat tăcută privind nedumerită.yoga
Eu mă depărtam de tine fizic și cu gândul departe.
Descâlceam fiecare clipă și savuram fiecare moment.
Rămăsesei așa tăcută ce stare de epitet…..
Și-n jur cădeau doar regrete…

Lăsam peste umeri să cadă, dureri de mărgăritar.
Și-n palma mea se așezau lacrimile de argint.
Pe când tu tot stăteai tăcută eu eram mai trist.
Și lumea ta se declina iar a mea murea în masă.
Erai tăcută dar totuși lafel de frumoasă.

Lăsai doar stele să se vadă pe chipul tău fragil.
Brăzdat de sentimente ce ți-au fost un chin…
Schițai doar zâmbete și desenul era destul de șters.
Culorile nu-ți desemnau starea și mai ales privirea…
Și eu plecat și mă pierdeai în văzduh.

Eram ca niciodată

Era doar seară, eram doar noi doi și luna.images
Parcul ne-asculta povestea și o scria pe frunze.
Lăsam timpul să treacă de parcă era al nostru.
Îl condamnam la așteptare și părea că-i place.
Strecuram printre priviri și-o oarecare pace.
Peste iubirea ce stătea în carapace.

Adoram să văd luna cum se joacă-n părul tău.
Eram în exatz când zâmbeai mișelește, și prea des o făceai.
Lăsai frânturi de sentimente să ne părăsească.
Părea că vei sta aici o viață și timpul ne era aproape.
Erau doar stele frumoase, dar tu mai frumoasă ca toate.

Erai domoală la mișcări, erai felină când pășeai.
Măsurai iubirea în palme și din priviri mă sorbeai.
Eram prea obsedat de tine și de tot ce făceai.
Te-aș fi lăsat și să mă ucizi și nu mi-ar fi părut rău.
Că-n orice circumstanță eram iubitul tău.