Cafea cu sare

Singurătate..
Mai vreau doar o cafea, îndulcită cu sare…maxresdefault

Să  dansăm nebuni în ploaie, cuprinşi de remuşcări,
Că hrănim  cu ură, ce odată ne dădea fiori,
Singurătate, eu sunt Rotus, încântat de-atâtea ori…
Cel carea bea în zori o cafea îndulcită cu sare.

Am o tristeţe aşa de veselă dimineaţa,
Când pe rafturile mele stau nostalgii sub diferite cărţi,
Probabil sunt nebun, dar am uitat şi asta…
Dar ştiu cert că singurătatea-mi aparţine, indiferent de stare….

Sunt doar un pacient în viziunea stării tale,
Doar bolnav închipuit, m-ascund sub diferite simptoame,
Te aştepţi în fiecare zi să mor, de dor pentru tine,
Dar tu eşti aici şi bei o cafea sărată cu mine….

Diferite stări

Sunt întuneric rar devin lumină….black-and-white-mixed-media-artwork-by-silvia-grav-3252462
Când dimineţile mele sunt luminate de o lună plină,
Aştept soarele să iasă parcă vreau să-l văd la faţă.
Dar de-o vreme ne-am pierdut, nu ne mai cunoaştem,

Probabil sunt pierdut prin mintea mea, ciudat că nu mă recunosc,
Toate stările mele se încheagă sub o singură stare, Rotuse sunt pierdut pe mare..
Când privirile lor caută să mă lovească cu ardoare…
Am obosit să sper la o stare precară,
Singurătate, iară apari la mine pe coală…

Nu ştiu cine sunt sau în ce stare mă aflu,
Aste nu-s de azi şi probabil vor mai sta şi mâine,
Sunt confuz, scriu ghidat de teamă, de ură…..
Asta nu-i starea mea dar nu este nici o glumă,
Depresie ai venit fără să-mi spui măcar bună…..

Jurnalul unui amputat part a ||-a

Lasă-mi umerii liberi, nu mai pot căra nimic.download
Am plămânii însetaţi de aer, mă simt pierdut în spaţiu…
Mă îndoiesc de realitate, cumva visez? Cumva trăiesc?
Răspunde-mi, nu pleca dinou, Singurătate, răspunde-mi te rog.

Pierd pe drum speranţe, parcă nici nu-mi aparţin,
Rog timpul să mai stea , dar vorbesc singur….
Am doar stări ciudate şi tot mai multe foi  goale,
Şi mult prea multe gânduri seci…

Sunt străzi goale, lipsite de paşi, lipsite de oameni,
Cad pe drum frunze, ce peisaj sinistru…
Parcă toate astea sunt dintr-un ieri uitat,
Dar cel m-ai probabil, de mine am uitat pe undeva…

Jurnalul unui amputat

Îmi privesc mâinile şi tac, astăzi scriu în minte.5ec5cc58a0aa0df7acaff0aa338bbc52
Tac, le văd dar nu le simt,
Poate mâine se vor  întoarce la viaţă, tac…
Îmi privesc mâinile însetat să ating, să simt,
Dar nu azi şi poate nici mâine….

Răscolesc amintiri, caut dar nici eu nu prea ştiu ce şi cum.
Atât de defect, atâta imperfecţiune într-un singur trup,
Sunt doar Rotus, cel pierdut prin mulţime,
Dar undeva departe în mine, îmi privesc mâinile şi tac…..

Pe undeva pe drum sunt pierdute speranţele, iubirile…
Toţi vorbesc o limbă ciudată, au gesturi pertinente,
Dar toţi mă fac subiectul unui singur deget,
Dar eu vreau să scriu, dar am membrele amputate.

Căutare…

Îmi  caut în jur răspunsurile dar găsesc  doar întrebări…photo-built-environment-creations
Se pierd pe drum speranţele şi înfloresc de-odată fiori pe creştet.
Ţin cristalinul umed, dar tot refuz să plâng în voie,
Printre morminte pierdut, mă bucur încet de linişte,
Gust din plin amarul, ştiu că mă voi pierde şi eu.

Te simt, iar îmi stai lângă gene, Singurătate te descriu iar şi iar.
Te-aş numii muză, dar ştiu că este în zadar,
Apari, dispari şi laşi în urma ta dezastru, m-am săturat de tine,
Sunt doar Rotus, unul din mulţime cu faţa ascunsă sub barbă….

În jur sunt doar schiţe, foile mele cad în ropote…
Asta-i ploaie imaginară dar cu durere fizică,
Sunt înţeles doar anapoda, nu ştiu ce se petrece…
Singurătate, te-am descris iară într-o dimineaţă rece.