Lună: noiembrie 2016

Tăcere

noiembrie 28, 2016

Am vrut să te cern printr-o sită deasă,44283027
Să pun în plasă doar bunul din tine,
Dar tu timp nebun, mi-ai rupt sita, și ai căzut cu totul…
Și acum trag după tine, și am să mai trag o eternitate.
Că eu nu am să mor, tu nici atât, suntem nemuritori,
Dar ne ucidem unul pe altul în văzul tuturor.

Hai să ne punem capăt zilelor, și așa tu ai destule,
Iar eu probabil prea puține.
Să ne dăm vina pe soarta, pentru serile pierdute,
Aruncați în mare să plutim peste tot ce-am clădit odată,
Că probabil eu astăzi mă voi întoarce acasă.

Asta-i o stare sumbră, întunecată de-a dreptul.
Nu vreau să fiu înțeles, nu vreau să dau explicații,
Locul meu nu este aici, locul meu îl merită alții.
Nu vreau să dau nume, că-s înconjurat de blesteme….
Ahh, ce-aromă de purgatoriu au versurile mele.

Hai să pipăm în cinstea păcii globale, zâmbind în faţa camerei,
Şi bocind în hohote în culise,
Suntem protagoniştii haosului dintre noi, nimeni altcineva.
Suntem doar două fiinţe, desfiinţate de destin.
Iar eu poet nebun, scriu doar să mai pot să respir.

P.S. Adio.

noiembrie 25, 2016

Era o singurătate crudă, cu un gust amar,
Iar afară se întrezărea o lună plină, dar era atât de seacă.tumblr_o7dvk92v751uu9fqho1_400
Se cunoşteau pe ea regretele, lafel ca şi pe mine….
Dar ea, tăcea destul de bine, dar nu lafel şi eu.
Iar în jurul meu era linişte, era seară peste Tăbăcărie.

Ucideam pietre, aruncându-le cu sete-n mare,
Le priveam suflare sufocată de apă şi tăceam.
Eram atât de singur, lafel ca şi marea,
Ambii dezorientaţi şi pierduţi în timp şi spaţiu.

Doar un sfârşit ciudat de Noiembrie, neînţeles.
Probabil timpul şi-a pierdut din esenţă şi din aromă.
Dar această scrisoare-i vagă, ciudată şi tristă,
Tu nu ai să citeşti printre rânduri…
O să împarţi altuia zâmbete de unică folosintă,
Dar vreau să ştii doar cine am fost,
Doar Rotus, adio.

Ăăă… ce să zic?

noiembrie 22, 2016

-Tu, ăă… nu m-ai înţeles prea bine, de la început.i-was-assaulted-on-the-street-but-i-still-walk-home-alone-at-night-408-body-image-1428519885
Nu îţi vreau scuzele, nu îţi vreau lacrimile pe perna ,
Te vreau  sau te-am vrut? Suntem unul? Sau două scursuri?
Răspunde-mi şi nu lăsa capul în pământ, doar răspunde.
Singurătate răspunde,  de ce taci şi ridici din umeri ?!

Asta poate este doar o pasă proastă, este doar o zi ciudată,
Că mă uit la mine, schimbat la faţă, schimbat la trup.
Vreau doar o zi curată, vreau doar ca să mai râd…..
Îmi vreau timpul înapoi, îmi vreau timpul înapoi,
Asta-i doar agonie, amortizată de pastile…
Ce nu fac decât să îmi amintească de tine.

Hai să ne învelim în tăcere, să tăcem cât putem.
Să lăsăm în noi să urle sentimentele, să le ucidem în tăcere.
Aş vrea să spun că mă doare, dar ştii că mint destul de bine….
Nu te vreau sau te vreau? Probabil tu mă vrei, de aceea mă ajuţi.
Să descopăr altă lume, un poate sunt apreciat.
Singurătate, mă ierţi că te-am certat?

Poartă-mi pe braţe trupul, cel ciudat şi ud,
Am dormit lângă mare, să-i simt inima aproape…
Sarea ei să-mi astupe rănile destul de adânci,
Şi mâna ei să îmi şteargă lacrimile inutile….
Singurătate am crezut că ai uitat de mine.
Oare să mă bucur sau să îmi pară rău?

Băieţii, repu’ şi ştrampii

noiembrie 21, 2016

Ceva fresh despre o bucățică din fosta Românie. Ryu from the block!

RyuBlogOnline

poza-strampi

În acest articol voi vorbi puţin despre atmosfera existentă în urmă cu vreo 15 ani în jurul domeniului înregistrărilor audio, cât şi despre fondurile destul de consistente de care ar fi trebuit să dispui pentru a scoate un album. Între timp s-a ieftinit mult procesul de producere a muzicii – ar putea fi una dintre explicaţii pentru care se şi produce multă muzică ieftină -, însă nu strică să reamintim câteva dintre soluţiile amuzante la care au recurs o parte dintre cei care vizau o carieră artistică.

Pe vremuri, studiourile profesionale (multe dintre ele mai slab echipate decât un home studio din ziua de azi) cu greu se puteau găsi şi, pe lângă asta, practicau nişte preţuri infernale – tocmai pentru că nu prea exista concurenţă. Astfel, nu puţine dintre acestea solicitau sume de peste o sută de euro pentru ora de inregitrări. Dacă erai suficient de tâmpit încât să…

Vezi articolul original 670 de cuvinte mai mult

De moment.

noiembrie 19, 2016

Și am pierdut timpul, încercând să-l înțeleg,
Vedeam doar stele căzătoare nu și dorințe împlinite…
Iar secundele trec pe ceas în ciuda eternității,alone dar la geam îmi stau regretele și durerile sorții….
Pe care și astăzi încerc să o reneg, dar nu pot.

Ce timp ciudat însoțit de aceași vreme,
Iar o muzică aleatorie îmi ține de urât…
Sunt pierdut undeva prin mine sau prin tine?
Că-s plecat de-atâta vreme și totul se schimbă.
Stau tăcut într-o cameră inertă și fără sentimente.

Noi suferințe încep să iasă la iveală,
Nu am mai putut să fiu Laur și-am devenit Rotus,
Invert, singur și fără sentimente,
Ce rost are să fii cald într-o lume manipulată de rece?
Ce rost are să dai timpului timp, oricum este în zadar.
Singurătate, mă bucur că îmi ești consoartă.