Bolnav închipuit…

Ma simt bolnav, bolnav de inexplicabil.
Cuprins de un fel de dor, de un fel de jale…
Cum sa explic ca nimic nu ma doare,
Nu trupul obosește, ci sufletu’ cu ardoare.

Insomniac de luni de zile, nu regăsesc echilibru’..
Dar poate ai sa vi, când afara va fi ploaie,
Când în casa va fi dor,
Și vei sta la masa, și ai sa torni cafea din ibric..
Ma vezi mai palid, mai slab, mai fără mine în trup,
Fără glas și gata sa plâng.

Dar sunt aici, la granița de 24, tăcut mi-aștept rândul,
Poate voi primii viza, sau poate voi fi respins,
Nu se știe,
Poate-mi vor cere amintiri ca garanție,
Ca voi pașii în 24, fără nimic în gând…
Voi fi singur, redobândind un trup.

Din timp

Am uitat sa mai fim noi, am uitat sa mai fim oameni,
Ne călcăm tot mai aprig în picioare,
S a uitat de sentimente..
Demnitatea a murit
Acum scânteia învăluie vapaia,
Iar ura alimentează focul, ce ne cuprinde alarmant.

Încă te-aud prin zeci de unde, încă tresar la orice gând,
Iubire, unde te-am scăpat?
Încă te-aștept în strada ud, pus pe dreapta pe avarii..
Am uitat ca să iertam,
De scuze nici nu mai discut..

Viata nu știe s-aștepte, viata n-are un revers,
Doar medalia din suflet, aia se întoarce invers.

Am uitat ca sa mai dorm, am uitat ce-nseamna vise.
Noaptea-i doar un ticait de ceas, ce suna nu știu unde….

Pierdut pe bulevarde, cuget la ce va fi..
Copacii inversesc , oamenii pălesc,
Locul meu nu est aici, ciudat, mergeam în sens invers…
Dar de unde veneam, credeam ca-i drumul bun.