Din timp


Am uitat sa mai fim noi, am uitat sa mai fim oameni,
Ne călcăm tot mai aprig în picioare,
S a uitat de sentimente..
Demnitatea a murit
Acum scânteia învăluie vapaia,
Iar ura alimentează focul, ce ne cuprinde alarmant.

Încă te-aud prin zeci de unde, încă tresar la orice gând,
Iubire, unde te-am scăpat?
Încă te-aștept în strada ud, pus pe dreapta pe avarii..
Am uitat ca să iertam,
De scuze nici nu mai discut..

Viata nu știe s-aștepte, viata n-are un revers,
Doar medalia din suflet, aia se întoarce invers.

Am uitat ca sa mai dorm, am uitat ce-nseamna vise.
Noaptea-i doar un ticait de ceas, ce suna nu știu unde….

Pierdut pe bulevarde, cuget la ce va fi..
Copacii inversesc , oamenii pălesc,
Locul meu nu est aici, ciudat, mergeam în sens invers…
Dar de unde veneam, credeam ca-i drumul bun.


Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.