Din trecut spre viitor

Era mult prea frig afară, un tren pe-o linie scadentă,
O lumină palidă şi-o privire latentă,
Priveam nedumerit, un peron aspru de rece,the_secret_wikileaks_didnt_reveal_cia_got_a_time_machine_from_the_vatican__232345
Căram cu mine bagaje, erau visele mele.
La fiecare 10 secunde se-auzea un refren,
Căştile-mi ţineau companie, nu puteam să mă tem.
Eram singur, într-o lume diferită.

Ştiam că o să doară dar nu şi când.
Purtam cu mine bandaje, aveam sufletul vraişte,
Răni adânci, plăgi încă deschise,
Sacoul îmi acopera trupul, dar nu şi golul din suflet.

O lampă stricată, reparată cu câte-o palmă mă veghe până târziu,
Nu puteam să mă stăpânesc, eram singur, pustiu,
Nevoia de Opiacee mă făcea să-mi iau câmpii, să caut macii.
Lumea asta-i ciudată, crudă şi fără pic de gust,
Sinceritatea-i cuvânt ieftin dar cu o însemnietate scumpă.

Aveam diferite stări, erau drumuri fără sens,
Acaparat de priviri ce cuprindeau un ocena,
Chiar şi oceanul meu de vise,
Ce a fost năruit când luminile au fost stine.

Un puls monitorizat constant de-un aparat,
O mască ce-mi pompa oxigen direct în plâmâni,
Vedeam sfârşitul, nu puteam să îl amând,
Cuprins de teamă căutam să găsesc un drum.

Profesor de ocazie

Fotografie0165Să zic că a fost asta o luni mai diferită decât toate celelalte de pâna acum? Dar dacă mă gândesc bine chiar aşa a fost,toate bune si frumoase până la ora de română în care profa a mai întârziat,eu neavând ce face tot mă plimbam prin clasă, o colegă  avea cartea  de Liviu Rebreanu-Ion. Neavând ce face mă apuc să citesc din carte si pentru că imi placea si că vroieam să îmi mai amuz puţin colegii obosiţi la antepenultima oră. Şi eu eram nu zic nu,dar încercam să mai ascund din oboseală ca de’obicei,încep sa citesc şi mai in glumă mai în serios colegii mă urmăreau şi deşi obosiţi nu conteneau sa nu râdă sau să zâmbească. Ce’i drept si eu râdeam de ce ziceam si ce faceam dar.. eh ăsta e liceul si cu bune si cu rele,trebuie să trecem cu bine de el. Ce să mai zic,doar că am fost un profesor de ocazie.