Care noi?!

Lasă marea să plângă în ropote peste noi!genitori-2
Să simțim căldura sufletească, cum se stinge ușor, ușor.
Pierduți prin eternitate, ne ucidem prin uitare,
Ne lovim mișelește, înainte de culcare…
Și ce-i mai ciudat, este, că rău nu prea ne pare….

Mă simt pierdut de tine sau în tine?
Te străbat în lung și-n lat, dar cu cine stau în pat?!
Ce-mi servești la masă, ce otravă-mi pregătești…
Că am zile lungi fără tine,
Și extrem de scurte nopți în preajma ta.
Pe când le aveam….

Purtăm măști pe față, dar ne știm după miros,
Avem mâinile rigide, dar buzele ne sunt așa de moi….
Cădem într-o altă lume, menită pentru noi,
Dar am uitat că nu existăm împreună, ne risipim ca niște nori,
Curând ne vom pierde unul de altul, și o să uităm, de noi,
Dar care noi?!

Singurătate, tu ce ai?!

Singurătate, cu ce-am greșit de mă iubești așa?singuratate-2
Lasă-mă și du-te, lepădăte de mine, te rog.
Adu-mi nopțile calme, redă-mi zilele cu soare,
Nu te-am vrut și nu te vreau încontinuare,
Și din păcate tu și timpul mi-ați devenit dușmani.

Dimineți ursuze cu bătăi de ciocan în tâmple,
Gustul ducle al buzelor ei îl simt și-acum în după amiezi triste.
Nopți albe sub lumini de faruri, încă stau și mă gândesc,
Unde duce drumul, oare merită să risc?
Am riscat de-atâtea ori, și-am rămas singur, trist.

Și-au întors zeii fața de la mine, curând mă voi uita.
Dar tu singurătate, pe tine ce te-apasă?
Că te văd de-o vreme, tăcută stai la masă,
Mă privești și-oftezi adânc,
Singurătate, pe tine ce te-apasă?

Derapaj

Într-un derapaj funebru, am plecat.
Nu controlam direcția, mă simțeam vinovat,
Eram într-un declin total, eram în derapaj,
Se loveau clipe de ziduri, erau frâne pe asfalt,
Eram doar eu cu mine, într-o primăvara scurtă…

Aveam ochii închiși, sufletul meu aștepta impactul,
Ciudat, simțeam că nu se mai oprește,
Fuga mea de viață, părea că se gândește….
Și într-un derapaj funebru, cuprins de remușcări, am plecat..

Lăsam în urmă clipe, lăsam în urmă fiare,
Pământ, pietriși și sare, ca o pătură de moloz,
Erau faruri disperate, cioburi mă tăiau pe față,
Priviri plângeau, când îmi simțeau aripile deschise,
Într-un derapaj, am cunoscut altă cale.

Produsul final

Atâtea du-te vino, atâtea pleacă sau mai stai.
M-au transformat astăzi în produsul final.
Lume dezorientată iar eu mă-nvârt în ea.
Nimeni nu mă știe dar nici eu nu-mi doresc asta.
Că-s produsul final al unui sorți nefaste.

Dimineți ursuze cu zâmbete false pe față.
Mă fac să mă gândesc, ce caut eu aici?
Nopți mult prea albe și cearcăne la ochi.
Mă-ndrept cu pași siguri către univers…..
Că de-atâta vreme simt că-l ocolesc.

Cu gândul în balanță și cu o parte la tine.
Fug și mă adăpostesc după un „ bine”
Dar tu nu mă mai știi, dar sigur așa e scris.
Ca eu să plec și tu să rămâi.

Iubire efemeră

Oprește-te te rog să mai alergi prin visele mele. worship-4
Pune stop și-oprește-te în ale mele brațe…..
Oprește această fantasmă și tezește-mă la viață
Cheamă-te singură în fața mea, fără să schițez vreun gest
Căci chipul tău angelic, își are-n viața mea un scop.

Persistă același parfum pe același drum…
Covoare de ceață se aștern în fața mea…
Nu-i pic de speranță vie, eu ce să mai fac cu ea?
O ucid fără remușcare și mai apoi o bocesc….
Iar ultima ei suflare, mă-ndeamnă către sud.

Și-o ploaie în miniatură, mă fac să mă gândesc…
Că din ochii mei cad lacrimi ce se prăpădesc fără vină.
Așa ca încetează să mai alergi prin visele mele….
Oprește-te pentru o secundă, meditează în liniștea eternă.
Lasă-ți sufletul făptași, și culcă-te cu mine pe aceași pernă.
Iubirea mea din vis, iubire efemeră….