Spasm în iubire

Te-am lăsat tăcută privind nedumerită.yoga
Eu mă depărtam de tine fizic și cu gândul departe.
Descâlceam fiecare clipă și savuram fiecare moment.
Rămăsesei așa tăcută ce stare de epitet…..
Și-n jur cădeau doar regrete…

Lăsam peste umeri să cadă, dureri de mărgăritar.
Și-n palma mea se așezau lacrimile de argint.
Pe când tu tot stăteai tăcută eu eram mai trist.
Și lumea ta se declina iar a mea murea în masă.
Erai tăcută dar totuși lafel de frumoasă.

Lăsai doar stele să se vadă pe chipul tău fragil.
Brăzdat de sentimente ce ți-au fost un chin…
Schițai doar zâmbete și desenul era destul de șters.
Culorile nu-ți desemnau starea și mai ales privirea…
Și eu plecat și mă pierdeai în văzduh.

Eram ca niciodată

Era doar seară, eram doar noi doi și luna.images
Parcul ne-asculta povestea și o scria pe frunze.
Lăsam timpul să treacă de parcă era al nostru.
Îl condamnam la așteptare și părea că-i place.
Strecuram printre priviri și-o oarecare pace.
Peste iubirea ce stătea în carapace.

Adoram să văd luna cum se joacă-n părul tău.
Eram în exatz când zâmbeai mișelește, și prea des o făceai.
Lăsai frânturi de sentimente să ne părăsească.
Părea că vei sta aici o viață și timpul ne era aproape.
Erau doar stele frumoase, dar tu mai frumoasă ca toate.

Erai domoală la mișcări, erai felină când pășeai.
Măsurai iubirea în palme și din priviri mă sorbeai.
Eram prea obsedat de tine și de tot ce făceai.
Te-aș fi lăsat și să mă ucizi și nu mi-ar fi părut rău.
Că-n orice circumstanță eram iubitul tău.

Săptămâni

De săptămâni te tot aștept, subtil să-mi ieși în cale.
S-ascult glasul pașilor tăi ce ușor se duc spre mare.
Și-n calea ta să nu stea nimeni, nici întunericul nici ploaia.
Că-n ochii tăi zăresc și eu, cât de frumoasă-i marea.
Că din ea te tragi și tu, pură precum  apa.
Așa vei devenii și tu, dură precum sarea.
De săptămâni te tot aștept, subtil să-mi ieși în cale.
Să te privesc cum te-nrosești în obraji precum bujorii….
Că din zâmbetul tău îi dai culoare florii.
Îi ochii tăi vreau să zăresc, cât de frumoasă-i viața
Și vreau doar zile să mai prind, când stau îngândurat
Iar tu dormi tăcută-n pat și soarele te vede.
Se-ntrisează când apune, căci nu te încălezești
Dar revine-n fiecare zi cu zâmbetul pe buze.
Iubire să nu iei, chipul învrăjbirii
Că eu năuc voi fii mereu, prin tainele iubirii.
Să n-asculți gura lumii, că de noi vorbește
Acum închide ușa casii și ușor vin-o spre mine.
Că n-a trecut niciun minut și îmi e dor de tine.

Don Juan

Privirile tale-mi străpungeau gândul…

Iar eu un don juan de vise te satisfaceam zâmbind.

Iubirea ta e arzătoare, ce sentiment morbid.

Atâtea flori frumoase în jur, dar în fața ta păleau.

Iar buzele mele de-ale tale se tot atrăgeau.

Chimia e sigură și trupurile devin doar unul

Într-un singur dans de vals, lasciv printre vise.

Diferite vorbe îmi fac obrajii să roșească

Iar zâmbetul tău devine un cub de gheață.

Parfumul tău îmi inunda mintea și trupul

Mișcările tale îmi descâlciau limba ce a uitat a vorbii.

Atâtea stele frumoase,îți zac pe cerul gurii

În sărutări senzuale, le admiram din plin.

Speranțe și vise

Hai  să privim paharul cu se umple cu speranțe

Și să-l soarbem din priviri.

Nu-ți arunca privirea pe geam, vei vedea cadavre de vise.

Închide ușa și lasă luminile stinse,

Să ne îmbătăm cu speranțele, ce curg în delir.

Azi timpul a uitat de noi ,a uitat să mai existe.

Peste noi cade-o perdea, o perdea de vise

Și tu ești doar o tăcere, ce nu-mi vine a crede.

Zi de zi mă răscoleai și acuma taci.

Vorbește prin mine, halucinație umană în trup de femeie.

Cântăți tăcerea prin noaptea ce vine.

Pleacă departe și uită de mine.

Alcoolic notoriu, poet de mahala, căci asta-mi e soarta.

Un bucium ce sună mă-ntoarce acasă,

Unde-n prag de ușă stă maica-mi frumoasă

Cu brațele-i mari încet mă cuprinse

Și-mi sărută fruntea plină de vise.