Degenerații

Hai să vorbim, de când eram doar sclavi ai fricii,
Pe când driblam iubirea şi şutam printre femei,
De când eram timizi, sfioşi la orice adiere de vânt…
Când simţeam în piept fumul ce ne depărta de pământ
Hai să vorbim de ce am fost până acum.
Când nu cunoşteam succesul
Când nu ştiam ce înseamnă să te macine stressul…

De când stăteam pe monument strângând tricolorul tare la piept,
Purtam în mine mândria de a fi român în România,
Când nu ştiam că ne este furată glia şi mândria.
De primul sărut luat în fugă, de la o ea ascunscă sub glugă…
Şi eu nu aveam faţa brăzdată de muncă.
Că noi am fost şi suntem, generaţia nevoită să fugă.

Sclavi ai propriilor gânduri într-un labirint nemărginit
Îmi spun într-una că va fi bine și într-una mă mint
Că de am fi noi ce ar trebui să fim
S-ar naște o furtună…
Dar vântul bate tot mai tare și-mi astupă ideile dună cu dună

Mă-nchid atunci, dar cad statui
Eu mai dărăm un soclu, pieirea noastră…
Căci vântul bate, iar focul arde haihui
Bai țară dragă, ți s-a mai frânt o coastă…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Haos şi Armonie

Ca un biet felinar, eu luminez în întunericHaos si Armonie
Şi când apune soarele, doar eu răsar nevrednic
Căci noaptea mă destramă, tot noaptea mă adună
Mă pune sus în ramă ca o şoaptă nebună
Mă zbucium, mă reped, să ajung printre stele
Să facem constelaţii, să strălucesc cu ele
S-aducem liniştea în suflet şi să stârpim trufia
Căci dup-o zi ploioasă, va birui şi armonia!
Încet, încet, o să dăm oamenilor puţină minte
Vom alege valori ca să ne reprezinte
Vom folosi cuvinte, şi rime deopotrivă
Să nu lăsăm poporul să cadă în derivă!
Căci aşa m-am format, un biet felinar în parc
Lider de generaţii, luptând ca Ioana d’Arc
În cârca unui prieten,
Stringând in megafon şi fluturând  un steag
„Trăiţi în armonie”, exact ca yin&yang!
Deşi mă zbat să schimb la lume tot ce nu e drept
Din toate părţile primesc doar lovituri în piept
Pleznesc, mă sparg în mii de cioburi şi cad direct în stradă
Acum totu-i o beznă şi haosul va cuprinde
Lumea toată…

Respectul

Am zis ca azi să scriu despre un cuvânt şi un caracter greu întâlnit, acela fiind respectul. Respectul…lucrul care nu îl mai vezi aşa de des în ziua de azi, faţă de cei bătrâni şi celorlalţi din jur. Când eram mici părinţii ne învăţau că atunci când trecem pe lângă cineva bătrân să îl respectam şi să îi zicem „săru’ mâna” sau „bună ziua” pentru că asta ţine de educaţia noastră. Dar în zilele noastre, noua generaţie e de nebuni sincer…la ei nici nu se mai pune problema de respect, în felul în care merg pe stradă şi vorbesc…bine, nu de faţă cu mine că puţin mă interesează de ei pentru că ştiu că’s proşti la fel ca părinţii lor de ce educaţie le’a dat. Dar ei în faţa celor în vârstă de ei îşi bagă şi îşi scot şi … pai naţia ta de copil, datorită bătrânilor suntem noi în ţara asta aşa liberi. Dar ei sunt de’a dreptul scăpaţi de sub control şi dacă aş putea le’aş da un control .. numai în gură până când ar vorbi şi s-ar purta frumos. Cam ăsta este rezultatul unui copil căruia părinţii au vrut sa îi facă un bine să nu treacă şi el prin ce au trecut ei, dar el nu a înţeles nimic din toate astea şi a ieşit un experiment foarte ciudat si prost. Treci pe lângă cineva în vârstă şi aude.. ba bagami’as…. nu stiu ce se va alege din ei dar vom vedea…