Etichetă: Mai

Prea singur

august 13, 2016

Arunci vorbe aiurea pe un portativ ciudat,hqdefault
Undele-ți sonore par de-o tonalitate abstractă,
Cânți atât de înfundat cu vocea ta suavă.
Jur că nu te recunosc, unde-ți este glasul de altă dată?

Am obosit să scriu atâtea rânduri pe-o foaie veche,
Parcă globul ăsta pământesc stă pe loc de-o vreme.
Aș vrea să îl întorc dar n-am așa putere…
Și tot mai multe întâmplări ciudate, pe un pământ uscat.

M-am săturat de insomnii, vreau să mai dorm și eu,
Nu mai vreau zile toride și exagerat de lungi,
Mă simt așa de înghesuit în propria piele, totul este pe dos.
Am ațipit spre dimineață, dar m-am trezit mai trist, mai singur.

Suflet autist

aprilie 19, 2015

Ascult liniștea nopții morbide, orchestrată de ploaie66936_155885601118172_112397672133632_292519_4539272_n
Privesc cum cerul își propagă durerea peste pământ
Nu înțeleg dorul ce vine, odată cu tunetul zguduitor.
O pasăre cântă mai ciudat ca niciodată
Nu-i înțeleg glasul dar mi-e destul de dragă….
Și-am căzut într-un dispreț, de dragoste și ploaie
Sufletul meu autist nu ține cont de vârstă
Se stinge și e mai plăpând cu fiecare minut.
Ascult liniștea nopții morbide, orchestrată de ploaie…..

Am dimineți mult prea triste și nopți cu insomnii….
Privesc cerul înstelat și un inel se joaca de mirii.
Tablou frumos îl am în ochi, parcă este unul de Van Gogh
Ne înfățișează iubirea dintre noi, ce de mult este pierdută.
Știind că te-am pierdut în liniștea nopții, am încercat să te găsesc
De-atunci au trecut ani buni, de cand am atâtea insomnii….
Și-ascult în fiecare seara liniștea nopții, sperând că te voi găsi.

Încă mai aștept

septembrie 5, 2014

Cât te-am așteptat în seară, nimeni n-ar să știe10384591_756795914362559_4646784286435919156_n

Să vii cu mâna ta blajina să-mi stingi răul,

Ce-mi zace-n adâncul inimii fără să-mi de-a pace

Te aștept de mult, de o vreme-n coace

Dar tu n-ai vrut să vii, n-ai vrut să-mi dai pace.

Și las tot răul care pe mâini îmi zace.

Că-ți aud și-acum vocea, să nu lovesc omul să îl las în pace

Că tu acum zaci departe,mult prea departe de mâinile mele

Scormonesc în pământ, doar pe al tău umăr să încep să plâng

Că-i atâta durere-n jur și eu hoinăresc pe străzi și gânduri

Îmi aștern privirea printre rânduri și genele-mi scutur

De orice vers și frunze, că și toamna e aproape îi simt gustul pe buze

Că stau în gară pe peron și văd trenurile cum vin și pleacă

Mă gândesc pentr-o secundă, dacă-ar merge-n altă lume?

Ar mai fi atâta lume ce-i înghesuită-n el?

Că aș vrea și eu … să călătoresc odată către lumea cealaltă.

Noapte albă

martie 21, 2014

Insomnia îmi zace-n vene,precum sângele rece1499732_594035100668947_114448442_n

Cu mintea afundată-n perne,încerc un somn adânc

Să mă pierd prin vise,să mă despart de pământ

Să nu las gândurile rele,să-mi pună aprigul capac

Şi mai stau în seară,pe pragul casei cugetând

Simţindu-mi câinele aproape,mă face ca să plâng

Că un drag prieten,mă vede altfel de cum sunt

Cu ochii-n sângeraţi de durere,cu palmele tăiate

Continui să îl mângâi pe spate,până nu mai sunt,

Până când voi înceta să cred şi să sper,

Că rănile vor dispărea dacă încep să zbier

Dar aleg calea de mijloc şi voi rămâne veşnic

Un om ce-a fost odată în Eden.

Aşteptarea din mare

ianuarie 2, 2014

Mă afund tot mai tare,într-o mare moartă1488522_596070673798723_1239539705_n

Te văd iubito la mal cum mă chemi,dar nu mai pot să vin

Braţele mi-au cedat,ochii mi-sau inundat cu lacrimi de ocean

Lasă-mă te rog,să mă depărtez de tine,precum valul de la mal

Să aprinzi te rog,lampa în miez de noapte,ca să te zăresc…

Să mai vin cu mintea, să îţi mulţumesc,că-mi eşti liniştea din mare

Că mă simt stingher,cu oasele-mi goale,cu picioarele-mi domoale

Şi-am vrut să fug,când sa lăsat cu ploaie,dar fulgerele inima-mi îndoaie

Glasu-mi mi-a pierit,de când nu te-a mai simţit lângă el

Şi-acum corabia din vise,este ce-a scufundată ieri,sub a mea privire

Îţi mulţumesc Doamne, pentru a mea sclipire,pentru ale mele versuri

Dar te rog cheamă-mă la tine,aici pe fundul mării,e prea multă amăgire.