…am timp

Diferite blesteme, legate cap la cap,
Fac globul ocular să lăcrimeze sub diferite sinteze…
Iar amintiri sub antiteze ajung să mă lamenteze.
Şi undeva din sens opus văd doar flash-uri,
Calmea-mi este curbată uşor ca orizontu’
Iar mare ce mă priveşte îmi cere totul.

Şi în atâtea cărţi încerc să îmi găsesc norocul,
Merg la noroc şi fără şansă de scăpare.
Că-n lumea asta toate-s asemănătoare,
Dar este prea dimineaţă, o să continui să scriu,
Că de la o vreme simt cum se schimbă vremea.

Mai sunt atâtea de dus, mă simt pe loc ca un fus,
Stilo-ul acesta imbătrâneşte sau poate doar a obosit.
Şi mă uit şi tac, tac privind tăcutu-l din oglindă,
– Rotuse, ce căutam rătăciţi pe aici?!

Eu rămân cu mine.

Sunt ancora propriilor mele gânduri, ciudat…
Am plecat orbește pe căi pe unde nu există urmă.
Venit de unde nu există ură dar mă simt acaparat de ea,
De ce nu e și la mine exact cum trebuie să fie?
Scrisoarea asta o să o arunc în timp și spațiu,
Că astrele m-au mai batjocorit încă odată.

Mi-am tatuat pe suflet diferite stări difuze.
Privesc oamenii și plantele și soarele, dar nu sunt liber.
Și a trecut clipa și știu că alta numai vine prea curând sau niciodată.
Sunt mult prea obosit, mai mult ca niciodată, am obosit singurătate……
Timpul mi-a devenit asasin ce așteaptă momentul oportun.

Am închis ochii și am privit departe, totul era clar….
Totul se pierdea printre degetele mele, cădeau pe asflat toate!
Privindu-te printre mulțime ochii tăi m-au acapart puțin,
Eu am plecat iar tu te-ai pierdut prin mulțime și gălăgie…
Nu știu când o să ne mai întâlnim, femeie.

Gândurile unui pom

Am obosit să mai stau singur și putredenhanced-buzz-wide-29437-1335893508-2

În mijloc de câmpie în care culoarea e palidă

La masa mea nu mai stă nimeni , nu mai aud copii

Jocul lor bag de seamă că sa cam terminat

Iar eu pom robust încă nu am fost tăiat

Am fost uitat de oameni uitat de Dumnezeu

Mă bate ploaia și vântul tot mai greu

Brațele-mi sunt atârnate nici frunze nu mai am

Și soarele începe să mă ocolească tot mai des

Îl zăresc doar la apus și-apoi un gol imens

Nici câinii nu mă mai latră nici nu se obosesc

Sunt pierdut pe veșnicie sub un cer imens

Stele fără de sens privirea îmi ocolesc

De ce rădăcinile mele așa de bine vă țineți?

Mașini zac lângă mine fără nici o călătorie…

Dar ăsta-mi e gândul negru înainte de bucurie

Că sigur are să mai văd odată copii mici cum îmi dau roată.

Vreţi respect?

batran_105_20070221113827_783Vreţi respect? Ha deja deveniţi enervanţi, deşi sunteţi bătrâni şi nu ştiţi să vă comportaţi vreţi respectul nostru, al celor tineri. Ştiu o să ziceţi de mine că sunt needucat sau mai ştiu eu ce. Nu aveţi dreptate, sunt educat şi respect bătrâneţea până într-un anumit punct. Astăzi domn profesor de religie a fost cu clasa mea la biserică, pentru că a fost adusă o icoana făcătoare de minuni din aur şi a fost cu toate clasele şi era rândul nostru. Ajungem toate bune şi frumoase,cu greu apuc să intru în biserică. Stau şi vorbesc cu un coleg până când era să îmi vină rândul,dar deodata aud o femeie în vârstă care era foarte recalcitrantă că am intrat în faţa ei, ma rog nu am luat-o în seamă îmi vedeam de treabă până când un alt domn foarte enervat că nu ajunge la icoană sare si el la ceartă că ce caut în faţă.
Am ţinut cont că sunt totuşi intr-un loc sfânt şi am reacţionat nervos dar politicos, îi spun că ori in faţă sau în spate toata lumea tot la icoană ajunge şi să nu se mai enerveze,nu este vina mea că el cască ochii pe ştiu eu unde, de unde incepe şi băbuţa că nu sunt politicos în mintea mea am fost (bă eşti nebun) nu am mai rezistat am început o ceartă cu ea. În loc să îşi vadă de locul ei, ea stă de vorbă cu alta de lângă ea şi bârfesc ce a făcut aia ce a făcut şi a dres, puţin îmi pasă mie că zici că nu sunt politicos, sunt după 8 ore de la şcoală, obosit şi înfometat şi vreau să ajung şi eu la icoană să ma rog şi să plec acasă,dacă aş sta să las fiecare femeie în vârstă care bârfeşte în biserică în faţa mea nu mai ajungeam nici acuma.
Biserica nu e loc să bârfeşti ci să te rogi şi să aprinzi o lumânare. Tot aşa odată la magazin stăteam să cer şi o babă foarte cucoană parcă era măsamarea lui domnul Goe, intră în faţă şi cere, vânzătoarea se uită lung şi îi zice că eu sunt la rând şi să aştepte, şi o reacţie că nu ma văzut. Cum naibii să nu vezi un om de 1.87 înălţime chiar aşa de chior să fi. Intr-o altă zi în acelaş magazin o femeie în vârstă intră în faţă deşi este rândul meu.. tac din gură şi mă uit în spate o bătrânică care abea vedea de mine îşi aştepta rândul, mă dau intr-o parte şi îi zic, intraţi doamnă în locul meu eu nu mă grăbesc şi doamna dinaintea mea sa uitat lung şi cu ură, nu am vrut să îmi mulţumească, deşii a facut-o dar respec pe omul care chiar trebuie.
În toate aceste situaţii îl aveam în ochi pe tatăl meu care mi-a zis să nu mă grăbesc niciodată, intr-un final tot acolo ajung indiferent de aglomeraţie. Îl aveam în ochi cum îmi explic calm, îmi dădea de înţeles că mai am multe de trăit în lumea asta.

Scuze de deranj!

deranjVorbeam azi cu o fată şi…tot m-am oferit să-i fac un favor şi ea şi-a cerut scuze de deranj că m-a rugat ceva şi aşa mai departe. No deranj! De fapt, păţesc a mult-a oară să primesc replici de-astea care la început mi se păreau interesante, acum m-am plictisit de ele şi trebuie să îi rog pe respectivii să nu mai folosească astfel de formule de politeţe la persoana a 2-a destinate mie. Îmi eşti prieten, prietenă, vechi prieten, fost coleg, coleg şi aşa mai departe, cere-mi ce ai nevoie şi ia vezi că sigur o să te-ajut.

Deranj înseamnă atunci când sunt pe mess şi joc Wow, şi sunt dnd şi mă buzuiţi ca retardaţii să vă ajut la fel de fel de tâmpenii. Ăla da deranj. Sau când sunt pe mess şi scriu teme. Sau când stau pe invisible, dar în cazul meu, nu prea stau.

Deranjul mai există şi atunci când, chiar să nu te bag în seama îţi răspund cu „da”, „bine”, „sigur”, „vedem”, „nu ştiu”, „probabil” etc în cazul în care n-am chef să vorbesc, sunt plictisit, supărat sau cel mai probabil obosit şi folosesc astfel de replici ca să nu stau mult la taclale şi te aprob în tot ceea ce spui.

Simplu, şi încă unii nu pricep sau nu îşi dau seama de chestia asta şi trebuie să mă exprim în cuvinte, clare şi concise pe treaba asta. Sau simplu, nu iau de seama şi gata, indiferent că e ceva important sau nu. Suna-mă dacă nu-ţi convine (-.-)