Ciudat?!

Am tot plecat, am tot venit,
Nu știam cert care-mi este țelul
Dar m-am regăsit ciudat când deja căzuse cerul,
Când peisajul devenise sumbru, deja căzuse cerul….

Dezorientat, pierdut, încă descriam modelul,
Simțeam viața prin mine cum vrea să fugă, să scape!!
Dar eram conștient că pierdusem din palme Eden-ul…

Entuziasmat am continuat să mor, pardon, am continuat să trăiesc,
O zi mai grea ca alta, o noapte mai ciudată ca alta,
Iar eu, entuziasmat am continuat să mor,
Pardon să trăiesc.

Involuntar m-am trezit, deja sunase ciasul,
Se învârtea în gol compas-ul,
Ciudat, nu auzisem ceasu’….

Cine sunt eu?!

Lasă seară să cadă peste noi împreună cu ploaia,
Peste noi să fie război iar între noi să fie pace.
Clepsidrele și-au schimbat forma, natura se transformă,
Ies fluturi din coconi, ies stele dintre noi,
Din întuneric curând răsare soare.

Fă-ți doar timp să mă înțelegi, că-s Rotus, greșesc,
Am călătorit prea mult, timpul mi-e dușman de moarte…
Ne certăm la orice colț, vrea să-mi fure viața!
Iar în jurul meu stau doar suflete trase la indigo…

Simte-mi durerea din palme, înțelege-mi fiecare vers în parte,
Sunt Rotus, zeci de străzi luate la pas în fiecare seară,
Zeci de amintiri ce stau în dreapta mea,
Dar mă tot întreb de ceva vreme, eu cine sunt?!
Oare sunt eu cel de acum sau cine sunt?!
Toate par că își au rostul….
Dar eu ?!

O iubire și un chin

E o speranță de dor,și ascult cum plâng trandafiriiMiriana Mitrovic - Photographer - Tutt'Art@  (1)

Și cum pe petalele lor, se șterge literă cu literă

Pe geamuri  îți stă lipită fața,crezând că o să apar din zare

Lasă-mă să mor, care fiecare floare,lasă-mă să-ndur

Și să-ți aduci aminte,ordinea mea la cuvinte,și să-mi scri

Să nu mă uiți vreodată,chiar de numai sunt printre ființe

De ce sufletul meu , a rupt fiecare lege a firii?

Răspunde-mi draga mea,că nu mai suport s-aud

Cum plâng trandafirii,când li-se rup spinii

Ce-mi cad în palme,și-mi lasă urme adânci în piele

Tu nu mă auzi,când urlu de durere,tu nu auzi când plâng

Aș vrea să mă auzi în gând,doar atunci când am să râd

Când am să stau de fericire,că ești a mea iubire

Draga mea Ioana.

Aș sta așa…

Aș sta așa, cu fața-n sus,o seară sau o zi155621346281854

Pe un vârf de munte,ca să mă poți zări

Să vi lângă mine, când se apropie de zori

Când eu ca un pârâu supus îți voi murmura poeme

Și lasă-mi oasele, să-mi urle a durere în văzduh

Și peste-mi privirea oarbă, se dărâmă tot

Îngenuncheat de vreme, aș vrea acuma să uit tot

Pământul oasele-mi să tragă în adâncul lui

Să mă uite muntele,de când eram pe vârful lui

Și te priveam în neștire,cu ochii gândului

Când mi-erai departe,de brațele sufletului

Părul să-ți simt în palme,buzele-ți să-ți sting

Cu tâlcuri multe, acum pornesc  la drum

Pe o cărare ce-i doar fum și praf și zgură

Și peste tot în juru-mi este numai brumă

Și mă îndrept spre-o casă,spre lucrurile vechi

Și printre cărțile uitate,să îmi amintesc povești

De când eram copil,cu ochi blajini și cruzi

Și aș mai sta pe-aici,pe acest podiși

Dar brazii dârji mă-drumă acasă,unde ea mă așteaptă

Cu ochii la fereastră,cu ochii cât e zarea

Dar curând își va da seama că trebuie, să aprindă lumânarea.

Fugar din viaţă

Renegat dintr-un cuvânt de moarteHDR

Dezvelit de fapte , ca filele dintr-o carte

Şi toate astea au o parte într-un colţ de suflet

Adormit într-un somn adânc de cenuşă disipită

Pe o pală de vânt tomnatic căzut mult prea devreme

Arzătoare cuvinte amorţite de palme neexistente

Un om ca dintr-un farmec ce păseşte pe drum de piatră

Şi păsările ard sub razele de soare ce încă mă caută

Alături de îngerii ce merg de-abuşilea prin iarba uscată

Ce le zârie aripile pufoase de atâta alb umed de brumă

Şi e totul ca o scuză sub un imens nor plin de ploaie

Umbra asta subtil se îndoaie la coate când scriu apăsat