Nici un alint!

Am scos din tine-o țiplă, din ea 2 cuvinte
Un „Te iubesc!” frumos menit să te alinte
Tu-mi spui că-s prea copil, să renunț la prostii
Jonglez cu griji în viață de parcă-s jucării!

Eu plec sa beau o bere, mai urc încă o treaptă
Spre o viață matură, dar puțin cocoșată
Și-atunci când noaptea b(e)at, la ușă o să-ti bat
Ți-ai fi dorit să fiu din nou copilul alintat…

Dar momentan nu beau, corpul îmi e templu
Că până astăzi eu i-am fost doar un antiexemplu.
Mă simțeam între bare prins, asta se va schimba,
Nu-mi spune cine sunt că mi-am răspuns deja!

Cad

transalpina-prin-ceataFrunzele nu mai cad iarna
Iar oamenii se schimbă
Mă-ntind ușor sub spaima nopții
Durerea mă colindă…

Răspunsuri seci și scurte
Ca vinurile din Carrefour
Apar zeci de întrebări, insulte
Si-a doua zi din nou mahmur…

Nu sunt în stare de nimic, dar plec
Așa e fiecare dimineață, pustie…
Sub umbra unui răsărit roșu și sec
Trec în impas la pas sleit de ceața cenușie.

Dar soarele se scoală devreme
Si-nalță pan’ la cer coloane de mercur
Îmi colorează sângele ce-mi arde în artere
Și inima-mi distruge tot ce-i obscur!

Produsul final

Atâtea du-te vino, atâtea pleacă sau mai stai.
M-au transformat astăzi în produsul final.
Lume dezorientată iar eu mă-nvârt în ea.
Nimeni nu mă știe dar nici eu nu-mi doresc asta.
Că-s produsul final al unui sorți nefaste.

Dimineți ursuze cu zâmbete false pe față.
Mă fac să mă gândesc, ce caut eu aici?
Nopți mult prea albe și cearcăne la ochi.
Mă-ndrept cu pași siguri către univers…..
Că de-atâta vreme simt că-l ocolesc.

Cu gândul în balanță și cu o parte la tine.
Fug și mă adăpostesc după un „ bine”
Dar tu nu mă mai știi, dar sigur așa e scris.
Ca eu să plec și tu să rămâi.

Virtute

tumblr_mtczmfwn3k1qh5yzyo1_500De astăzi mă întorc la mine, îmi iau amintirile și plec.
Îmi iau gândurile reci și le plimb pe strada noastră….
Și din când în când pe buze simt gustul dulce acru,
Al buzelor tale ce m-au sărutat pentru ultima oară într-un surâs.

Virtute-mi e păcatul și-n sufletul meu nu mai încape altul….
Ploaia cade rece și-mi trezește la viață un întreg șir de păcate.
Și pașii mei mângâie ușor asfaltul
Dar știu că-n gândul tău nu va mai fii altul că și-n al meu e la fel.
Virtute-mi e păcatul……

Sălășluiesc aici uitându-mă de două ori la tine ca la stele
Căci pașii tăi calzi încălzesc asfaltul rece pictat cu pavele
Și nu se știe când va mai fi să calci pe tărâmul din mine
Căci în regatul meu pe suflet tu-mi porți coroana inimii în tine

Mă gândeam să te leg, nu foi, inele, ci doar un singur jurământ
Căci puterea dragostei nu stă în altceva decât într-un singur cuvânt
Semneaz-aici te rog, intră pe poartă c-un da în frunte
Umbreste-mi trupul într-o zi toridă ca un munte…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Amurgul pângărit

O singură viață, o singură poezie0

O singură cărare o singură câmpie.

Și privesc cu nostalgie, cum ploaia se propagă din amurg

Și  își lasă picăturile amare să zacă în pământ

Stau stanele de piatră și-ascultă poveștile din vânt

Ce-s purtate mai departe de un suflet sfânt.

Prin aburi de tămâie, amețesc morbid…

Îmi odihnesc puțin privirea și pe lacrimi mă întind.

Plutind în lumea viselor de viață mă desprind.

Și stau sicrie goale în amurg, m-așteaptă ca să plecLonely-Man-Silhouette

Că-n viața mea păgână nu mai sunt poet.

Cu sunete de clopot la pas eu mă întrec

Îmi îmbie suflet de zâmbete înainte  ca să zac.

Într-un stihar mai rupt să mă arunci în groapă.

Să nu mă privești, că nu ți-am fost drag.

Pe degete îmi stau trecuturi,închegate-n sânge

Lacrimile-mi sunt amare dar știu că-s de prisos

Un om ce zace-n groapă nu va mai fii ce-a fost.