Degenerații

Hai să vorbim, de când eram doar sclavi ai fricii,
Pe când driblam iubirea şi şutam printre femei,
De când eram timizi, sfioşi la orice adiere de vânt…
Când simţeam în piept fumul ce ne depărta de pământ
Hai să vorbim de ce am fost până acum.
Când nu cunoşteam succesul
Când nu ştiam ce înseamnă să te macine stressul…

De când stăteam pe monument strângând tricolorul tare la piept,
Purtam în mine mândria de a fi român în România,
Când nu ştiam că ne este furată glia şi mândria.
De primul sărut luat în fugă, de la o ea ascunscă sub glugă…
Şi eu nu aveam faţa brăzdată de muncă.
Că noi am fost şi suntem, generaţia nevoită să fugă.

Sclavi ai propriilor gânduri într-un labirint nemărginit
Îmi spun într-una că va fi bine și într-una mă mint
Că de am fi noi ce ar trebui să fim
S-ar naște o furtună…
Dar vântul bate tot mai tare și-mi astupă ideile dună cu dună

Mă-nchid atunci, dar cad statui
Eu mai dărăm un soclu, pieirea noastră…
Căci vântul bate, iar focul arde haihui
Bai țară dragă, ți s-a mai frânt o coastă…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Domnu’ Pricopie, cel mai prost ministru din curtea școlii

imagesCA4C0DUKRemus Pricopie e cel mai prost ministru din curtea școlii. Da! L-a dat și ieri la știri. Cică, conform spuselor prezentatorului, Remus pulică frânaru’ declara că ar fi încântat să audă ca la anul elevii care nu vor fi în stare să ia bacalaureatul să se înghesuiască să se înscrie la facultățile la care pot intra fără el. Declarație a ministrului educatiei! Pe scurt, descurajarea unui puștan de clasa a 12-a să se mai chinuie să ia bacalaureatul când poate trece în următoarea treaptă din învățământ fără el.

Mai mult, respectivul domn, ministru de altfel, îl ataca pe domnul Klaus Iohannis pe motiv că vrea sa încerce distrugerea învățământului romanesc prin manipularea elevilor în scopul obținerii beneficiilor electorale. Nu știu cât de adevărata este o asemenea informație (dat fiind faptul că suntem în plină campanie electorală în desfășurare și se mănâncă căcat în orice colț al internetului, fiecare despre fiecare), însă domnu Remus cu mentalitatea lui asupra învățământului românesc nu are voie sa afirme astfel de lucruri și poate și bazaconii.alegeri

Din acele 1% cunoștințe pe care le dețin pe aceasta ramură, aceste chestii mi se par oarecum anormale. Campania va fi o toaletă publică unde omul va împroșca cu știți voi ce, se va înjosi pentru bani și își va vinde demnitatea din nepăsare. Întrebarea e, eu, cetățean român și revoltat de toate acestea, de ce să particip la manifestări și busculade dintr-astea, de ce să mă scol sâmbătă dimineața în ziua mea de odihnă și să mă duc să votez? Părinții mei și nu numai, oameni din toată Romania sperau la ceva mai bun (speranța de viață, traiul de zi cu zi, infrastructura, comerț etc) de la Iliescu din ’92 încoace, dar pană acum a fost din ce în ce mai rău.

O Românie uitată, o calificare ratată

Nu o spun din perspectiva vreunui analist sportiv. Indiferent dacă am fost sau nu la ultimele 2,3, 10 turnee mondiale, iată că nici de data asta nu am reuşit să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor şi să trecem de probabil cea mai uşoară confruntare la baraj pe care am avut-o. Şansa ne-a pus pe masă Grecia, un adversar accesibil, după cum am exclamat toţi în cor după extrageri, asta după ce am scăpat de adversari însutiţi mai grei cum ar fi Portugalia, Spania, Franţa sau Ucraina. Deci, ce scuză avem?Că ne-am trezit prea târziu şi am pulsat totul pe ultima carte? Nu!

1398193_10152031996028678_747255994_o
Am sperat eu ca şi ceilalţi 53 de mii de suporteri care au văzut meciul live, şi probabil ca şi ceilalti câteva sute de mii de microbişti care au urmărit meciul din fotoliul casei sau din scaunul unui pub, sau pur şi simplu care l-au ascultat pe staţiile de radio. Nu s-a întâmplat nimic, ba mai mult, ne-am făcut de râs în ciuda faptului că, cu o săptămână înainte, ne rugam să picăm cu Grecia, şi ne băteam în declaraţii care mai de care mai agresive prin faptul că vom merge mai departe fără drept de apel, doar să fim atenţi şi să tratam adversarul cu seriozitatea cuvenită. N-a fost aşa. Grecii ne-au dat o lecţie de fotbal şi la Atena şi la Bucureşti. Nimic nou pentru noi, doar 120 de minute jucate cu o fostă campioană europeană în 2004. Cu atât ne putem mândri, dacă cu altceva nu suntem în stare. Cu atât şi cu ultimul scandal izbucnit în mass-media, cearta pe care selecţionerul a avut-o cu Adrian Mutu. Nu merg mai departe ca nu are rost, soluţia e sa ne resemnăm şi să sperăm la mai bine la următorul turneu final, Euro 2016.

1401172_10152031878838678_458850778_oSursă fotografii: Sport.ro

Îngropăm cuvinte

tumblr_mrna935g3t1qc26w4o1_500Aş vrea uneori să-mi scot 2-3 cuvinte din cap, să sap o groapă în pământ şi să le îngrop adânc acolo. Să nu ştie nimeni de ele. Doar eu. Să le astup bine bine acolo departe, pe un câmp uitat de lume şi să plec. E tot ce mi-ar prii. Aş scăpa de tot ce mă menţine aprins atâtea luni şi ani la rând. Maturizarea; timpul mi-a aruncat-o în faţă şi m-a obligat să o îmbrac. Căci în pielea goală pe frigul ăsta nu am avut de ales decât să-mi semnez eternitatea trăită într-un corp şi o minte de om mare, dar totuşi, am scrâşnit din dinţi încă un minut ca să mă mai pot bucura de copilărie. N-a fost suficient. Mă gândeam la ea în fiecare zi de-atunci, dar propria conştiinţă încerca să mă distrugă ca om, să-mi alunge aceste gânduri şi stări, oricât de greu i s-ar fi părut. Până când a sosit ziua în care, după zeci de metode eşuate, a apelat la un pahar cu bere, arucând valuri de spumă peste amintiri uitate. Mi le-a înnecat pe toate odată. Un singur pahar şi s-au dus. Şi de-atunci nici eu, nici nimeni nu mai ştim cine suntem, cine am fost, ce vrem să facem şi încotro ne îndreptăm…

Alteori, mi-aş dori, ştiind că într-o zi oarecare eu nu o să mai exist, să-mi pun deoparte cele mai bune şi pozitive gânduri, ca mai apoi să le arunc pe hectare întregi de pământ roditor din ţară „sfântă”, ţara mea, România, şi să povestesc tuturor oamenilor pe care îi voi întâlni că acolo undeva, în Bărăgan, există o floare ce creşte din acel pământ în care eu am investit atât pozitivism. Ţăranii, cei mai vechi oameni ai locului, nici nu mă îndoiesc că vor avea grija de acel tărâm, aşa cum au făcut-o şi până acum. Plantele vor triufma, vor creşte mari, gândurile rele vor fi alungate, iar noi oamenii nu vom mai fi acoperiţi de praf şi rugină  şi vom putea învăţa ce înseamnă să trăieşti din plin, alergând pe câmpul îmbibat de parfum şi natură, câmp sub care eu îmi trăiesc ultimul somn în care visez ca sunt copil din nou!

Spital, sistem bolnav

SPM_A0394Am auzit că România stă cam prost la capitolul spitale adică la mai toate dar în general la spitale. Astăzi am fost la spitalul municipal din Călăraşi , chipurile un oraş mai moder, mai civilizat şi multe altele, am mers cam o oră cu autobuzul până în Călăraşi, trebuia să merg în vizită la verişoara prieteni mele internată acolo. Ajunşi acolo .. spitalul pe dinafară arăta frumos, o biserică frumoasă înăuntru, nişte băncuţe şi mulţi pomi înfloriţi. Să intrăm înăuntru să ajungem în salon, odată ajuns pe holuri mă simţeam ca într-un film horror, medici care ţipau,copii plângând şi uşi trântindu-se ce răsunau tare. Odată ce intru în secţia nr 1 aşa se numea, îmi sar ochii instantaneu pe tanvan unde am rămas mască, nu credeam să pot vedea aşa ceva în viaţa mea,cum mucegaiul aproape acoperea tot tavanul şi începea să învelească şi pereţii. Mobiliere de o calitate dezgustătoare a trebuit săSPM_A0393 dau cu pumnul într-un sertar să îl închid, peste tot numai mâzgălituri le-am numit semnături a celor ce au fost pe aici.
Pe chipul pacienţilor se vedeau zâmbete, dar fiecare ascunde câte o boală, am văzut două fete de la centrul de copii… am zis gata trebuie să ies afară că mai aveam puţin şi plângeam. Ieşim afară mă aşez pe bancă,respir adânc şi îmi iau prietena în braţe nu voieam să îi mai dau drumul. În timp ce eram afară văd cum prin faţa mea trece o maşină de muncitori şi în spate un sicriu … deja în mintea mea s-a derulat o imagine când exact aşa a plecat din spital o persoană dragă mie. Dar ce să mai fac acum… am făcut câteva poze şi încercam să realizez nepăsarea guvernului român ce nu face nimic în privinţa spitalelor, nu e de mirare că medicii noştrii pleacă la muncă în străinătate. Medicii noştrii români sunt răpiţi de salariile mari de afară. Fiecare trage pentru familia sa, am intrat în spital sănătos şi am ieşit mai bolnav ca niciodată. Semne cu nu fumaţi şi pe holuri treceu ţigani şi da sunt rasist şi fumau şi zbierau ca rataţii. Asta a ajuns România, un focar de infecţie.