Diferite stări

Singurătate, este a mia oară când îţi deschis uşa.
Hai, ia ce vrei şi pleacă, du-te numai sta.
Eşti frumos îmbrăcată, dar gata, pleacă, uită c-am existat…
În noaptea asta cinăm separat, refuz să-şi vorbesc
Ai aflat că-mi scriu cartea, dar în asta nu o să apari..
Hai, te rog pleacă.

Asta-i doar o groapă cu gratii, mă simt fără scăpare,
Sunt obosit psihic, pastilele astea încep uşor să mă adoarmă,
Fericirea-i o carte fictivă, ce-am jucat-o pe-o miză mare…
Şi-am pierdut, nu-i de mirare..
Am înţeles totul anapoda timpul, ce-mi subjugă fiecare clipă…
Sunt om, dar mă simt de faţadă, sunt momeala unei sorţi nefaste.

Timpul din nimic

Clepsidrele îşi joacă bine rolul în soartă,
Ce să mai dau ca arvună să mai capat timp?!
Adevărul mi-a devenit mincună, ce-mi lasă gust amar în gură,
Te desenez prin schiţele mele, te plăzmuiesc cum pot,
Dar în zadar că timpul nu pot să-l întorc…

Străzile-mi poartă amintirile, dar cu ce folos?
Mi-am scris pe piele vise, ce-au dispărut în timp,
Totul se şterge, oare cu ce-am rămas, oare ce simt?!
Liniştea-i difuză, distorsionată de timp.. ce timp..
Gălăgia-i linişte, ascultată cu ritm,
Iar mâna mea-i palidă, ce scrie cu-n pix, scrijelit de-acelaşi timp.

Regrete sunt multe, puţine opţiune de scăpare,
Mă regăsesc în somn, dar ce somn că nici el nu apare….
Puţine-mi sunt momentele de contemplare, nimic nu-i ceea ce pare,
Las soarele să răsară, să am ce să admir după seri pline de venin,
Timpul nu-mi este aliat, dar profit de ficare moment..
Că sunt sigur că şi el ca şi mine are acelaşi sfârşit.

Şi cum mi-a spus fratele odată
– La înălţimea inimii, amintirea bate ca Big Ben
Timpul trece şi-o dărâmă ca Osama bin Laden-

Din urmă

Eram prea singur pe o bancă lângă mare.
Privesc timpul cum zboară, de parcă-i însetat de moarte,images
Mă analizează din priviri, dar parcă nu ca altă dată….
Şi în jur purcede un aer greu, mult prea greţos…
Stau singur pe o bancă, mă scuzi, cu tine sigurătate.

Se-aud clopote în mare, de parcă ne-a sosit clipa,
Dar nu se întrezăreşte nimic, ciudată-mi este fiinţa.
Şi totul se scufundă, se duce la adăpost în mare,
Probabil acolo ne este şi nouă locul, celor fără de scăpare.
Sunt sigur că mai sunt alţi zeci ca mine, pe fund de mare.

Suntem pierduţi, singurătate, încă mai scriu despre tine.
Eşti muza mea tăcută de atâţia ani.
Nu vreau să-ţi mulţumesc, pentru că este în zadar.
Pentru că eu nu fac parte din tine,
Ci, eu pur şi simplu, m-am rătăcite prin tine.

Să te iubesc,să mă iubeşti

Să te iubesc,să mă iubeşti, şi să mă ierţi,tumblr_miwvs77vbJ1r1ukrio1_500_large

Îmi spui,şi prin păduri să nu mă laşi

Că-mi sunt ochii mici şi laşi să nu mă laşi

Să te iubesc,să mă iubeşti, şi să mă ierţi,

Când plec de seară-n valea prihănitoare

Să nu îţi fie teamă că sunt printe mioare

Să mă uiţi acolo ca odinioară

Când veneam acasă cu trăistiuţa goală

Că fugeam ziua întreagă după-o căprioară

Să te iubesc,să mă iubeşti, şi să mă ierţi,

Că şti că viaţa întreagă mi-o trăiesc

Printre ale mele veşnice poveşti

Nu vrea ca singură tu iubito să mă creşti

Să te iubesc,să mă iubeşti, şi să mă ierţi,

Mai vreau odată în miez de seară sfântă

Să mai aud cum cucul cântă în limba lui..

Să mă trezesc pe aripi căzătoare peste hotare

Că ştiu că în braţele  tale acolo am scăpare

Şi te rog ca să mă ierţi când nu îţi dau crezare.