Ai omis viitorul

Ai contorizat așa frumos trecutul, uitând de viitor.singuratate-in-doi
M-ai descris perfect, trăind într-o stare de neînțeles!
Se răzbună timpul pe noi, dându-ne vremuri grele.
Singurătatea va rămâne coșmarul gândurilor mele.

Ai omis fracțiuni de secundă când eu te iubeam!
Și treceam dintr-o stare în altă când tu nu zâmbeai.
Lăsai totul vraiște și eu trebuia să adun.
Acum îți arunc toate cele strânse, să ști, nu mă răzbun.

Hai să ne schimbă între noi, să vedem cum a fost.
Să fugim în galaxie acolo unde nu ne știm.
Unde chipurile noastre se privesc ca doi străini.
Să nu ne aducem aminte ce-am fost și trecem mai departe.
Uitând cine am fost sau ce vom fi.

Oamenii invizibili

tumblr_n5faftCfDh1qkwlsqo1_500Se lasă noaptea calm și timid
În buzunarul meu și-a câtorva străini de pe peron
Toți vrem să plouă cu bani în fiecare zi ca la partid,
Dar ne lăsam cuprinși de valul ce ne aruncă în ultimul vagon…

De asta confundăm femei cu sticle pe mesele din gări
Și mai simțim plăceri pe care doar sexul ni le mai dă.
Când ne ating ne-aprindem prea rapid, noi și câteva țigări
Și ne schimbăm rapid c-o căciuliță cum se schimbă a-ul in ă!

Acoperim c-o plapumă de scuze tot peisajul ăsta dezolant
Pe care noi obișnuim să îl numim intimitate
Nu ținem cont de nimeni într-un final alarmant
Terminăm, ne luăm bagajul și plecăm, pierzându-ne în noapte!

Reflexia ta sub stele gri

tumblr_np2nscXKRA1spnyg9o1_500Sub stele gri, trag plapuma uitării
Când inimi ne privesc si-atârnă în prim plan
Puneam iluzii cap la cap, dar nu găseam răspunsul întrebării
Și te-am privit o noapte-ntreagă în oglinda din tavan.

Sub stele gri te coloram în zeci de curcubee
Fără creioane, pixuri, doar din imaginație și-un plan
Pe chipul tău mai desenam înc-o acnee
Și-apoi ți-eram alături ca un gel antibacterian.

Sub stele gri cad nori peste ape și punți
Eu tot chemându-te îmi dau seama că nu mai vii
Sub stele gri îți simt pașii mărunți
Cum calci și îmi strivești nopțile-n insomnii!

Dar niciodată n-am simțit mai mult decât acum
Si toate astea se vor sfârși într-un „pa pa” și-un dialog anost
Nu vreau să pleci, căci ar suna a „rămas bun”
Vreau să rămân in „House” cu tine, nu cu străini în „Lost”!

Luminile sunt stinse sau visele?

Te rog femeie, pleacă spre visul tău.
Lasă-mă pe mine, du-te către viitor….
Lasă-n urmă amintiri, le voi culege eu cândva.
Și ți-le voi trimite pachet cu dragostea, sau ce mai e din ea.
Pășeste-n drum, spre luminile orbitoare
Iar pe noi să ne despartă calea ce-a istovitoare.

Să lăsăm vântul să ne-acuze de uitare
Și să lăsăm ploaia să ne spele de speranțe.
Că-ntre noi femeie sau ridicat castele
Iar regii am uitat că suntem chiar noi.
Și-am părăsit regatul înainte de vreme….

Să ne lăsăm de-oparte să uităm că existăm
Ne-am afundat printre mistere și-am uitat că ne iubeam.
Acum n-oi spune că mi-e greu nici tu nu o vei face….
C-am ajuns în situația în care necomplacem…
Dar noi am devenit străini.

Ți-oi spune un adio, printre zâmbete false
Și tu-mi vei spune rămas bun cu lacrimi pe obraji.
Ne-om ascunde fiecare, pe după chipuri aride.
Dar nu ne vom călca pe-orgolii să spunem că ne e greu.

 

Dară uită tu de mine, că eu te mai aștept

Că printre lumini selenare ușor încep să mă definesc.

Te rog doar ca să pleci, și să uităm de noi.

Dar ce-am spus mai devreme, oare care noi?

Mintea-mi e naivă, încă crede-n vise.

Că te văd peste tot,dar luminile sunt stinse.

Sau doar visele?