Teama amintirilor
Nu îndrăznesc să îmi aduc aminte amurgul
Spre care ai plecat cu gândurile rele.
De braț nu mă țineai, privirea-ți era străină.
Mă priveai cu nonșalanță, aveai un sentiment de milă.
Fiori îmi năvăleau pe spate și vremea nu-i de vină.
E doar ura dintre noi, ce nu-mi miroase a bine.
Apăsătoare sentimente, par să mă decline
Lovituri de bice, par să mă învie.
A trecut și rău și bine, dar astea-s doar gânduri meschine.
Nu-nțeleg culorile din vise, aș vrea să îți vorbesc.
Dar urechile tale, de mine se feresc.
Doar stai puțin de șagă, nu voi amintiri să-nșir.
Voce ta suavă în timpane-o țin.
Nu vreau s-o-mpărășesc cu alții
Că prinde negrele tenbre pe unde-am poposit.
Întunericul mi-e teama, ce-n mintea mea a poposit.
Nu vreau să îmi aduc aminte că odată am trăit și eu.
Dar vreau să îți aduci aminte, cât te-am iubit doar eu.