Diferite stări

Singurătate, este a mia oară când îţi deschis uşa.
Hai, ia ce vrei şi pleacă, du-te numai sta.
Eşti frumos îmbrăcată, dar gata, pleacă, uită c-am existat…
În noaptea asta cinăm separat, refuz să-şi vorbesc
Ai aflat că-mi scriu cartea, dar în asta nu o să apari..
Hai, te rog pleacă.

Asta-i doar o groapă cu gratii, mă simt fără scăpare,
Sunt obosit psihic, pastilele astea încep uşor să mă adoarmă,
Fericirea-i o carte fictivă, ce-am jucat-o pe-o miză mare…
Şi-am pierdut, nu-i de mirare..
Am înţeles totul anapoda timpul, ce-mi subjugă fiecare clipă…
Sunt om, dar mă simt de faţadă, sunt momeala unei sorţi nefaste.

Ciudățenie

Cădem pe o parte a firii și pare că ne place,
Nu ne vede nimeni dar se schimbă cerul,
Clanxoanele ne fac nervii să tresară,descarcare
Iar noi ne aruncăm în gol de dragul amintirii,
Și murim, de dragul nepăsării.

Astea-s plăceri carnale dar parcă nu ne place,
Cădem în neștire, mânjiti de noroaiele tăcerii.
Noi alergăn nu știm să mergem, noi țipăm….
Nu știm ce-i tăcerea sau liniștea deplină,
Eu unul nu știu, tu femeie o cunoști?

Poți să-mi incinerezi trupul să ai de ce să râzi.
Mi-am pierdut fericirea, nu m-a ajutat deloc zarul,
M-am jucat greșit cu soarta și viitorul m-a mințit.
Că cică eu nu am să mor, că am să trăiesc veșnic,
Dar mi-a șoptit că nu eu ci amintirile mele.

Sunt nebun?!

Încercam să mă așez cap la cap.tumblr_lyumvo9UkU1r8enuno1_500_large
Căutam atât de mult i-ul să-i pun odată punctul…
Treceam adesea pe lângă el, prefăcut într-o ea.
Priveam, tăceam și loveam apring în mine.
Știam că am fost prost sau încă sunt?!, Dar acum totul se amplifică…
I-ul și-a pus singur punctul, s-a descotorosit de mine.

Atâtea întrebări fără răspunsuri și-s o grămadă….
Părcă te ocoleam, nu voiam să te mai văd,
Dar toate aceste drumuri, duceau într-un singur punct.
Acela erai tu, dar… privind către o altă zare,
Să îmi pară rău, sau doar să trec cu vederea?!
Mult prea ușor de zis și extrem de greu de făcut…

Erau atât de statice mișcările pe care le făceam….
Faruri mă orbeau și-un ac îmi pulsa în venă.
Alergam, stăteam, plângeam, râdeam, nu știu ce se petrece.
Sunt nebun!? Sau nimeni nu mă înțelege?!

Trezește-te Luca, scoală Ioane

Trezește-te Luca, scoală Ioane82909

Că inima-mi moare și timpul tot zboară

Am mâna prinsă de-o aprigă gheară

Și leul și taurul la mine tot zbiară

Cu gura uscată de-o apă dulceagă

Privesc păsări călătoare la mine în poală

Cu burta flămândă de-o pâine uscată

Te strig pe tine Luca, te chem pe tine Ioane

Pământul se tot adapă Ioane cu pașii mei mărunți

Apa ce pică din cer, pare că mă rebotează  încet.

Unde ești tu Luca? Rănile-mi să-mi fac bine…

Taurul ce rage, nu îi este frică de mine și mai aproape vine.

Se-nfruptă cu teama mea,dar tu Doamne mă ții tare.

Vremea mohorâtă, mă-ndeamnă spre tine, îngere ceresc.

Trezește-te Luca, scoală Ioane, că-mi e tare teamă.

Lumina ce-a de zi, ușor se lasă-n seară…

Trupu-mi osândit, îmi cade printre mărăcini…

Și te strig pe tine Luca și te chem pe tine Ioane.

Că leul stă la pândă,așteptând să mă omoare.

Sentințe

Scriu versuri pe sicriu și-l învelesc în aplauze

Îi dau foc și-l las să ardă, căci din cenușă renasc10592888_718893644851099_1531292685242220910_n

De undeva de sus zăresc și sensul pentru care tot merg

În colțuri de oglinzi văd consensul pentru care mă zbat

Oare care-i al meu, să nu greșesc cumva universul.

Și-n lacrimi de perlă, luciu-și găsește rapid locul

Undeva în sufletul meu deja începe potopul

Tre să-l pun la adăpost să nu cumva să îi vină sorocul

Că-i alb pe dinafară dar tăciune pe dinăuntru

Prin fum de tămâine parcă intr-un în transă

Și rafalele de vânt mă tot îndrumă acasă, dar care?

Că nici glasu-i nu e clar și nici mâna lină.

Și groapa mociurlită,cu vorbe calde mă alină

Că-n visul unei nopți pecetluiam pe suflet sentințe

Pe obraji îmi curg lacrimi și-n juru-mi plâng ființe

Lasându-mă ușor pe spate,pun capăt la sentințe

Condamnat să mor,așa au vrut și Sfințiii.