Au fost prea multe discuţii pe tema asta ca să pot fi de o parte sau de alta a baricadei. Însă în ultimul timp am văzut o chestie destul de interesantă pe reţelele de socializare. Doddy, un nume de artist care nu zice prea multe, apare pe timeline-ul puştoaicelor cu ultima sa melodie scoasă de curând. Ce-i drept, negativul e destul de bun, piesa e soft, dar versurile nu zic cine ştie ce. Adică, din punctul meu de vedere se putea şi mai bine. Însă coperta piesei face toţi banii. Îmi place la nebunie. Oricum, mă mir că a intrat pe gustul publicului, dat fiind că rap-ul ca şi curent muzical nu e aşa apreciat şi ascultat de marea masă a populaţiei. M-a mirat acest lucru.

Morala e că femeile sunt libere să facă ce vrea muschiu’ lor. Sa manipuleze, controleze, accepte, iubească, glumească şi să trăiască asa cum vor ele, fie ca au unul sau mai mulţi bărbaţi lângă ele. Pentru ca au acel ceva ce le permite chestia asta.

Totuşi, oarecum am trecut prin aşa ceva, nu ştiu exact când, dar devreme ce simt melodia e cumva „obvious” că la un moment dat mi s-a întâmplat. Deci, bifat şi adăugată în playlistul meu de melodii de pe telefon. Sper să vă placă şi vouă, puştoaicelor…