Şi se scruge totul,precum o apă chioară

Se aruncă-n jos, şi apoi dispare

Unde v-aţi dus toţi,unde a-ţi plecat?

Că de atâta vreme,eu nu mai am fraţi

Simt că toti sunte-ţi plecaţi,dar unde eu nu ştiu.

Se scruge totul,precum nisipul în clepsidră

Şi din ce în ce,viaţa-mi este mai perfidă

Mai aridă-mi este calea,mai adâncă e cărarea

Când stelele-s prea sus,nu se mai zăreşte zarea

Când culorile-s prea vi,se trezeşte şi pierzarea.

Se scurge totul,precum visele din seară

Sunt doar amintiri,ce se vor înfige în ceară

Când totul capătă o culoare,când cerul se iveşte

Toate amintirile-s fire de praf,ce nu se şterg

Se scurg toate,precum o amintire

Şi le pierd pe toate ce le-aveam din copilărie

Că nisipul din clepsidră,nu-mi e favorabil mie

Câmpul îmi este strada,plină de lumină.