Cautam bloggeri! part II

Cautam parteneriDe vreun an și ceva, Laurențiu a rămas singurul editor și creator de content de pe blog, restul de noi 3 mai postând când și când. Ca atare, partea de content nu a fost deloc neglijată în urma postării cam a 15-20 de poezii pe lună, zic eu bune, multe dintre ele încântându-mă. De aceea, zilele trecute, după ce am făcut curat prin paginile, widget-urile și în blogroll-ul blogului, am realizat că iar am rămas fără susținători. Iar vizualizările nu ne-au impresionat foarte mult. Asa că, la fel cum am scris parțial și în acest articol, avem nevoie de bloguri active cu care sa colaborăm pe partea de publicitate reciprocă (blogroll-uri sau bannere).

Noi nu avem un banner special al blogului (defapt am avut, dar cred că l-am pierdut pe undeva prin calculator, o să-l mai caut) asa că în primă fază cel mai ușor ne-ar fi cu blogroll-ul. Asa că dacă găsesc doritori care vor sa facă schimb de link-uri prin intermediul blogroll-ului pot să lase un comentariu acestei postări cu link-ul blogului lor🙂

Alt gen de colaborări (cum ar fi la poezii, cum mai făceam în trecut) le vom realiza pe parcurs după ce reușim sa mai închegăm noi între noi ceva mai special.

Ora patru

Singurătate ne-am tot găsit în noapte.darkness-drawing-indie-insane-Favim.com-2724442
Mi-ai dat atâtea semne  de peste mări şi zări,
Te aud seară de seară când păşeşti la mine în dormitor….
Apari când nu mă aştept,
Dar tu trăieşti prin mine, nu ştiu de ce mă iubeşti….

Ştiu că eşti doar o formă şi eşti una sublimă,
Te văd cum fugi, te ascunzi de lumină.
Am zile exagerat de lungi şi nopţi cât ai clipi,
Dar tu eşti cu mine, eşti umbra mea.

Te tot descriu de-o vreme, este ora patru şi încă scriu,
Aceaşi oră blestemată, când ne-am găsit pe străzi,
Tu nedorită de nimeni iar eu huiduit de toţi,
Ora în care am devenit mai sigur….

Insanitate

Am mintea vraişte vreau să mă trezesc să scriu,tumblr_n1t90eR0tj1sokukdo3_1280
Am zis gata nu mai pierd nopţile prin Cişmigiu,
Tre să fac cumva să las marea să mă spele,
Că am trecut atâtea perioade şi depresii tot mai grele,
Vreau să mă întorc acasă unde liniştea veghează.

Mai tot timpul pe străzi îmi caut pentru vicii scuze,
Insanitate mi-ai fost mereu scuză,
Dar tu ştii în sinea ta că mi-ai fost mereu muză.
Şi încerc ca să mă prind de tine nu vreau ca să mor la mal,
Mai dă-mi o şansă la viaţă nu o să fie în zadar.

Hai să ne oprim pentru o secundă să privim cum lumea doarme.
Să ne întrebăm ce-am fi făcut dacă eram noi.
Sunt obosit, vreau acasă unde luna are altă formă şi liniştea lafel.
Locul meu era unde erai tu, dar nu mai ştiu de tine.
Insanitate, poartă-mi trupul pe braţe, m-am săturat de el.

Contra timp

Atâtea injurii în doar câteva cuvinte,146209_disperarea
Mult prea multe sentimente oprite de puncte, puncte.
Prea multe tonalități înalte sub un singur glas,
Și atâta singurătate într-un singur trup.
Iar multe lacrimi în doar doi ochi de diferite culori.

Drumuri pietruite, sentimente risipite și vorbe de ocară,
Pași mărunți, scuipat pe asfalt de ciudă și iară înjurături.
Toate sub o singură formă, ciudată, defoartă numită trup.
Și toate ascunse după o singură minciună, a trecut….

Timpul nu așteaptă, trece dar se tot întoarce,
Văd ceasul cum aleargă într-o singură direcție…
Mă bucur să-l întorc când învârt de buton.
Dar știu în sinea mea că el trece și nu mai vine.
Ar trebuii să-mi pese?
Că timpul cică trece, dar asta fac și eu odată cu el,
Că-s poet, este ora zece pardon doișpe, scuze nu știu cât e ceasul,
Știu doar că-s de mult pe străzi, singur.

Incomplet sau singur?

Singurătate, tu îmi valorifici fiecare stare,19186460162_563f4ed5be_o-680x350
Îmi dai atâtea lacrimi amare, dar știi să mi-le îndulcești,
Ești atât de prezentă dar totuși prea absentă.
Mă înconjori de oameni josnici, ce-mi macină sufletul,
Dar știu că ești acolo să-mi pansezi fiecare rană lăsată.

Am uitat de gustul somnului, vreau doar câteva minute să visez,
Sunt obosit de realitate, tot ce mă încojoară stă sub un singur preț….
Prea crud este totul, simt nevoie să stau sub soare,
Dar ploaia-mi udă trupul ce stă să cadă.

Sigurătate, mă știi de Rotus iar ceilalți de Laur,
Cine sunt eu, poet sau om ce stă să moară?!
De ce m-ascund sub diefirte rânduri?
De ce trăiesc doar ca să umplu foi?
Singurătate, de ce sunt așa de incomplet?

Prea singur

Arunci vorbe aiurea pe un portativ ciudat,hqdefault
Undele-ți sonore par de-o tonalitate abstractă,
Cânți atât de înfundat cu vocea ta suavă.
Jur că nu te recunosc, unde-ți este glasul de altă dată?

Am obosit să scriu atâtea rânduri pe-o foaie veche,
Parcă globul ăsta pământesc stă pe loc de-o vreme.
Aș vrea să îl întorc dar n-am așa putere…
Și tot mai multe întâmplări ciudate, pe un pământ uscat.

M-am săturat de insomnii, vreau să mai dorm și eu,
Nu mai vreau zile toride și exagerat de lungi,
Mă simt așa de înghesuit în propria piele, totul este pe dos.
Am ațipit spre dimineață, dar m-am trezit mai trist, mai singur.

Poema neagră

Răscolește-mi versurile. știi că asta mă doare.a4224984578_10
Stăm în case de betoane și în jurul nostru sunt nisipuri mișcătoare.
Mă simt atât de invalid, scaunul merge pentru mine,
Picioarele-mi sunt amputate, membrele-mi sunt crăci uscate.
Iar orele trec, trec nu știu unde mă duc, dar mă duc departe.

Au luat-o razna astrele, văd luna pe cer în plină zi ,
Un soare de-o culoare stranie, îmi zâmbește ști?
Eu nu am față, nu am spate, nu am identitate,
Ăsta este un poem prea negru să-i dau un scop anume,
Eu mor și-s acoperit de tot mai multe urme.

Am uitat de pastile, totul este așa de clar,
Lumea caută să scape, aruncându-se în brațele orcui,
Iar ale mele sunt prea moi, pe cine să cuprind cu ele?
Că-s doar un nebun, drogat prin poemele mele.
Rândurile astea-s așa de negre, cu greu le poți înțelege,
Știu că nu au sens, dar sunt lacrimile mele.