Oamenii invizibili
Se lasă noaptea calm și timid
În buzunarul meu și-a câtorva străini de pe peron
Toți vrem să plouă cu bani în fiecare zi ca la partid,
Dar ne lăsam cuprinși de valul ce ne aruncă în ultimul vagon…
De asta confundăm femei cu sticle pe mesele din gări
Și mai simțim plăceri pe care doar sexul ni le mai dă.
Când ne ating ne-aprindem prea rapid, noi și câteva țigări
Și ne schimbăm rapid c-o căciuliță cum se schimbă a-ul in ă!
Acoperim c-o plapumă de scuze tot peisajul ăsta dezolant
Pe care noi obișnuim să îl numim intimitate
Nu ținem cont de nimeni într-un final alarmant
Terminăm, ne luăm bagajul și plecăm, pierzându-ne în noapte!