Oamenii invizibili

tumblr_n5faftCfDh1qkwlsqo1_500Se lasă noaptea calm și timid
În buzunarul meu și-a câtorva străini de pe peron
Toți vrem să plouă cu bani în fiecare zi ca la partid,
Dar ne lăsam cuprinși de valul ce ne aruncă în ultimul vagon…

De asta confundăm femei cu sticle pe mesele din gări
Și mai simțim plăceri pe care doar sexul ni le mai dă.
Când ne ating ne-aprindem prea rapid, noi și câteva țigări
Și ne schimbăm rapid c-o căciuliță cum se schimbă a-ul in ă!

Acoperim c-o plapumă de scuze tot peisajul ăsta dezolant
Pe care noi obișnuim să îl numim intimitate
Nu ținem cont de nimeni într-un final alarmant
Terminăm, ne luăm bagajul și plecăm, pierzându-ne în noapte!

Orfan

Sunt orfan de sentimente și de conținut.hqdefault
Țin totul sub privire și mor pentru un minut….
Las sufletul stingher să se ducă de-a dura.
Am obosit să mai strig la el, mi-a amorțit și gura.

Continui să scriu despre durerea mea orfană
Lăsată singură pe lume pe când iubea o damă…
De pică sau de caro sau treflă, încă încerc să știu.
Nu îi pot citii privirea sau oare nu știu ?

Nu e nimeni pe cărarea de piatră?
Sa lăsat cortina peste viața frumoasă?
În aplauze de suflete orfane pășesc demn și trist
Că un orfan de sentimente ca mine
Nu merită să fie artist.

Virtute

tumblr_mtczmfwn3k1qh5yzyo1_500De astăzi mă întorc la mine, îmi iau amintirile și plec.
Îmi iau gândurile reci și le plimb pe strada noastră….
Și din când în când pe buze simt gustul dulce acru,
Al buzelor tale ce m-au sărutat pentru ultima oară într-un surâs.

Virtute-mi e păcatul și-n sufletul meu nu mai încape altul….
Ploaia cade rece și-mi trezește la viață un întreg șir de păcate.
Și pașii mei mângâie ușor asfaltul
Dar știu că-n gândul tău nu va mai fii altul că și-n al meu e la fel.
Virtute-mi e păcatul……

Sălășluiesc aici uitându-mă de două ori la tine ca la stele
Căci pașii tăi calzi încălzesc asfaltul rece pictat cu pavele
Și nu se știe când va mai fi să calci pe tărâmul din mine
Căci în regatul meu pe suflet tu-mi porți coroana inimii în tine

Mă gândeam să te leg, nu foi, inele, ci doar un singur jurământ
Căci puterea dragostei nu stă în altceva decât într-un singur cuvânt
Semneaz-aici te rog, intră pe poartă c-un da în frunte
Umbreste-mi trupul într-o zi toridă ca un munte…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Noi suferințe

Noi suferințe mi-se arată-n cale.suferinta
Astea nu-s de astăzi, astea-mi pun sufletul pe coală.
Au trecut atâtea amintiri secate, și noi suferințe se arată.
Marea a secat și scoicile se sparg.

Prin prisma celor întâmplate, nu știu cum de mai trăiesc.
Povești de ieri, povești de astăzi…
Par toate că mă defindesc.
Dar cum de altfel, dacă eu le plăzmuiesc…

Și prin conjuctura faptelor scrise și mai apoi ucise…
Nu fac decât să mă eschivez, să scap de noi suferințe….
Mi-am petrecut nopțile în insomnii uscate și istovitoare…
Tot trecâd prin noi suferințe efemere.

Dugheană

Se lasă ceața ca o fustă peste locul sihastru.
Pășesc cu lacrimi pe orabji
Și pe față-mi curg lacrimi parfumate….
Ce pătează pământul în miez de noapte.
Că felinarul stă aprins chiar de-i zi sau noapte…

Am lăsat la poartă ura, am lăsat tot ce-i mai rău.
M-am luat pe mine de mână,
Și m-am dus la mormânt.
M-am silit să mă plâng de milă,
De parcă aș fii meritat….
Că sub unde de tunete și fulgere
prindeam mai multă ură, pe mine.

Și-n ceața asta densă mă pierdeam, adeseori iubire.
Mă prefăceam pierdut, doar să îmi plâng de milă….
Pe mânile mele se scurge ceara,
Cuvintele mi-se-ncheagă în gură, precum sângele pe rană.
Și tot mai mult sunt sigur, că eu sunt o dugheană.