Trec anii şi nu mă aşteaptă
S-au tot jucat cu mine şi-ntr-un final mă lasă.
Nu mi-au căutat privirea nici nu au vrut să ştie cine-s eu prea bine
Am fost pionul de pe tabla de şah.
Bun sa apăr regina şi regele de-ocară.
M-au fentat prea bine şi m-au împânzit nebunii
Forţat să mă predau acum îmi reneg viaţa
Un om al nimănui, ce amară-i dimineaţa.
Doar în culori cărămizii privesc acum trecutul
Căci toată culoarea din jur acuma îşi dă duhul
Nu-i singura sătulă, mi-e pulsul tot mai slab
Inima-mi cedează, ce viaţă de pion de şah…

Nebunii ăştia de oameni mă sapă să mă-ngroape
Toţi zic că merit că am prea multe păcate
Alunec pe pătrăţele încărcat într-o roabă
Uneori parcă sunt marfă de contrabandă
Mă zbat ca un pion ce-şi apără regina
Când ea fuge de colo colo ca balerina
Herghelii conduse de ture din casteluri
Comandate de regine malefice din ceruri
Mă asaltează cu mişcări suspecte de karate
Dar vin alţi pioni să mă ajute din spate
Aud caii cum nechează, descriu L-uri pe tablă
Şi sar să muşte totul în calea nergu albă
Iar eu rămân pion fără vreun beneficiu
Căci ultimul meu pas va fi un ultim sacrificiu…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill