Devreme ce plângem după „ce fain era în liceu” şi ce şmecher era acasă, adică acolo de unde venim, e normal să ne fie dor. Dor şi atât. Dar nu ăsta e motivul cel mai important.

Am plecat de-acasă cu gânduri măreţe, oră fixă de culcare, vorbit cu mămica în fiecare zi, mers la sala de 2-3 ori pe săptămână, regim alimentar strict, jogging seara şi 1-2 vizite pe săptămână la vreun muzeu sau orice altceva merită vizitat. Plus mers la biserică duminică de duminică. Funny nu? De ce? Pentru ca socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Mersul la sala pare ca a fost înlocuit de căratu’ bagajelor/pachetelor din gară până oriunde numeşti tu casă, cămin, camera sau orice alt tip de locuinţă la care plăteşti o chirie lunară, jogging-ul a fost înlocuit de alergatu dimineaţa până la facultate să prinzi cursu’, ratbu’ sau orice alt mijloc de transport, asta ca să nu întârzii. Ora fixă de culcare există, doar că nu seara, ci dimineaţa. Vizitele la muzeu au fost înlocuite de…habar n-am de ce au fost înlocuite, probabil s-a renunţat la ideea asta. Regimul tău alimentar e acum o shaoarmă sau mai multe pe săptămână, poate şi nişte cartofi prăjiţi cu un suculeţ sau poate un meniu McPuişor la Mc. N-am prea văzut studenţi prin biserici, în schimb ma întâlnesc cu cunoscuţi pe la concerte şi mai nou, prin casino-uri.

Păi stai olecuţică, ai scăpat în oraş mare şi cu multe posibilităţi, fără mămica şi tăticu’ în spate? Tre să te destrăbălezi şi tu puţin, nu? Acuma te îmbraci de la Zara şi mergi cu limuzina unui amic înstărit la cel mai tare club din oraş. Nu mai furi tractoru’ lu’ tactu şi îţi iei prietenii în remorca plecând la discotecă.

Aşa, acuma…care învăţat? Lasă asta, astea-s detalii, sesiunea pentru ce-i?