Spirala

Ca o spirală, formată din paste
Vă salut cu drag, de-acolo dintre astre
Vă fac cu mâna…
Voi mai trăi un veac, un mileniu poate
Să evoluez în bine, să nu adorm în noapte
Ca să veghez pământul, o stea din carul mare
Cântând atunci când plouă
Valsând în întuneric, pitit, ferit de soare.
Am tot permis acum, dar asta nu-mi e de folos,
Încerc să dau vieţii un sens, luând-o în serios!
Lovit, striat, rămas fără ţesut
Mi-aţi retezat povestea de la sfârşit la început,
De parca nu mai am nimic din tot ce am avut!
Mă lepăd de toate aceste fapte
Scăpat de-autoapărare cu figuri de karate
Am ieşit din subteran ca o lumină infinită
Atârnând pe cer de-un nor ca o gri stalactită
Plimbat peste tot pe oceanul albastru
Privesc lumea de astazi băgată în dezastru
Intrată în necaz. Eu nu mai am răgaz
Şi de la Piatra Neamţ pân’ la Bicaz
A fost un drum epuizant şi lung şi încă e şi azi…