Adorm cu mintea îmbibată în cuvinte amare
Sunt ce-a mai grea povara pentru-mi sufletul hoinar
Îngere prinde-mă te rog în brațe, alină-mi rănile trupești
Șterge-mi lacrimile numești de pe obraz și stai cu mine
Doar cuvintele tale îngere pot să mă aline pe aici acum
Am plecat de mult pe acest drum,dar e mult prea greu
Mult prea ostil pentru a mea privire și mă doboară
Fiecare secundă petrecută-n agonia mea de trup
În codrul ăsta toate-s din pământ și lut întărit
Pomii au coaja asta numai bună de scorojit
Aici mă retrag când vreau să vorbesc cu mine
Când îngere tu ,ai plecat de lângă mine
Buciumul sună așa cum se cuvine și-ascult stingher
Glas nu mai am , ca să pot să zbier de dor de toate
Și poate cândva le voi avea pe toate sau nu se știe
Că-n lumea asta nu-s o bucurie ci sunt o nălucă
Amăgirea îmi zace pe buzele însângerate
Mâinile îndurerate răsfoiesc prin cartea asta veche
Praful iese din ea și liniștea zace-n zeghe
Îngere tu să-mi spui pe loc fără să mă minți
Dacă-n ochii mei vezi urmele ființei dragi
Ce-mi cutreiere mintea în lung și lat
Că de atâta singurătate eu m-am săturat.
o9noapte 