Pe suflet

Pe suflet îmi stau toate tapițate adânc în coajă

Sufletu-mi rănit deja tânjește după medicament

De ce tu îngere m-ai lăsat să mă rătăcesc de mine

Zile dincolo sunt sigur că n-am să am deloc

Sufletu-mi e negru fără lumină pe vecie

Te rog să mă ierți că scriu așa de târziu

Dar nu știu cum să fac din noapte zi și să zâmbesc

Întunericul ăsta încep să îl detest, și doare

Că nu mai văd nici măcar o rază de soare pe cer

Ochii îmi sunt încleştaţi de lacrimi,ce nu se mai opresc

Fug așa de departe de întunericul ce-mi acaparează privirea

Te implor iubire,aprinde tu lumina,că e tare întuneric

Temerile mi-au prins viață în acest abis neînchipuit vreodată

Doamne,îți cer să mă mai asculți măcar odată….

Lasă-mi inima să bată în altă parte și dragostea să nu-mi plângă

Păgână-mi este rugămintea,doar asta-mi mai crede mintea