noaptea, la orele târzii
când poetul scrie
lumea doarme nepăsătoare parcă față de suferința lui;
el se culcă liniștit apoi,
dar doar după ce a scris măcar câteva rânduri
a doua zi, soarele-i deja de mult pe cer.
toți se-ntreabă: când a avut timp el
să scrie
și de ce nu răspunde în morții mă-sii la telefonul ăla
dar uite că a scris frumos
un rând mai slab, altul mă farmecă duios
strofa asta… cam pe dos
și uite-l c-a răspuns la telefon: „ce mai faci, boss?”
uite-l cum îmi descrie MIE suferința sau extazul
de parcă, confident
în noapte
mi-ar fi intrat în cameră după care-n minte
să citească tot
dar nimeni nu-l întreabă
și parcă nu chiar vrea să știe
când a avut el timp
să se oprească și să scrie
o9noapte 