Stau sicriele și plâng, stau coroane în amurg.
Se lovesc de ele ploi de parcă sunt uitate.
Dar plâng și ele laolaltă, cu sicriele-n gropate.
Că păpântul cel grunjos, nu cade într-o parte
Și pașii lor mărunți se afundă-n șoapte.
Și lacrimile lor mărunte o cruce cară-n spate
Și a mea e ruginită, nu pare înoită
Că lumea ma uitat în groapa pustiită.
În parcul ăsta mare, eu n-am o cinematecă
Sau măcar o cafenea să stau la o șuietă
Dar pe cine mint, că-n cimitir nu-s astea
Iar eu un suflet blestemat aștept un pic de soare.
o9noapte 