uncui

Viaţa-i tot mai grea şi apasă tot pe umeri
Am necazuri…până la cât poţi tu să numeri?
Mai bine-aprind un cui…dar mă simt aşa plăpând!
Tu ai plecat…eu cui pot să mă plâng?

Atâtea ce le-aş da de pe piept, dar cui?
E urât afară. Eu…mă simt al nimănui.
Poate e greu şi nu mai am cui să mă plâng
Dar poate…am un cui, l-aprind şi-ncep să râd.