Perfectă

Ai aprins fitilul și-ai lăsat lumânarea să ardă…
Scriam la umbra jalnicei lumini, de parcă muream azi.
Nu știam cum să încep, n-avem idee ce să scriu.
Te zăream printr-o ploaie miniaturală de vise…
Zâmbeai și erai așa perfectă dar eu te scriam defect.

Se lăsa toamna peste chipul tău, zâmbeai când te-atingea ploaia.
Gesturi bine definite îți colorau stare.
Te mișcai așa sublim de parcă dansai odată cu vântul.
Și eu te sorbeam din priviri și mă îmbătam cu tine.

Pe mână mi-se scurgea ceara ce se-ntărea pe unghii.
Condeiul lunecă ușor și sărută foaia cu patos.
Te descriu exact cum ești și cum nu ești….
Dar în orice descriere, pentru mine,
Tu ești vei fii și vei rămâne perfectă.