Te ascultam în seară, eram doar noi și liniștea.
Frigul făcea ca mâinile tale să-mi atingă fața…
Erai doar tu, Emma, tăceai mai apăsător ca niciodată…
Știam că trebuie să pleci, dar te mai întorci vreodată?
Eu te voi aștepta, dar tu, mă vei mai aștepta?
Timpul sună amagitor, ziua tristă, este aproape.
O simt, simt cum dorul de tine deja mă sufocă….
Deja am nevoie de brațele tale, dar tu, nu ești aici.
Ce să fac, că deja urlu în mine și simt că mor.
Îți erau atât de seci vorbele, iubirea din tine s-a scurs.
Tânjesc după tine, Emma ce-a de odinioară.
S-a scurs timpul, am ajuns să conturez dorul.
Emma, mă vei mai recunoaște, când ai să te întorci?
o9noapte 