Lună: aprilie 2016

Nu sunt, nu sunt, NU SUNT !

aprilie 15, 2016

Ai lăsat peste noi să cadă timpul cel greu.surreal-art-2
Nu ai ținut cont de semne, ce rost mai am eu ?!
Căutai în mine chemarea, eram izgonirea.
M-am trezit mult prea devreme, trebuia să mă nasc.

Poate timpul nu-mi oferă libertate deplină….
Tu dă-mi ce-mi mai lipsește.
Liniște, tristețe și puțina tandrețe.
Doar să fii marea ce o visez când închid ochii.
Să fii țărmul la care vreau să ajung.
Doar să fi.

Mă hrănesc prin furtune, respir prin ace.
Sunt drogat, poet, dar mai presus de toate, sunt om,
Alimentat cu ură, nu fac decât să distrug frumosul,
Nu sunt Atlas, să vă țin pe umerii mei goi…
Nu sunt nici mărul de aur ce trebuie câștigat.

Cu multe regrete

aprilie 12, 2016

Atâta demență în doar câteva cuvinte, goale….12821586_596263237206720_5064428190289418428_n
Nu am putut să ofer mai mult, timpul a fost mult prea scurt.
Ochii tăi mă privesc diferit, dar au aceași culoare,
Am rămas vrăjit de parfumul tău, abandonat în mine.
Și ți-ai scuturat nostalgia peste tâmplele mele…

Aș scrie-n franceză, engleză și-n orce altă limbă moartă,
Nici o limbă nu va face frustrarea mea să dispară,
Ești definită prin tristețe, îmi cer iertare pentru timpul pierdut.
Nu pot să ți-l redau, nu pot să-ți mai redau nimic, din păcate….

Cu atâta fum în plămâni, nu vreau decât să dorm.
Am zile exagerat de lungi și nopți de câteva ore sau chiar minute…
Clepsidra și-a pierdut nisipul, eu mi-am pierdut răbdare.
Nimic nu se așează, nu pot fi calm precum marea….
Dar pot să o imit, prin a fi distant și rece,
Și cu multe regrete.

Nepăsare…

aprilie 10, 2016

Am lăsat nepăsarea să mă învăluie într-o seară.7 year
Erau atâtea setele, dar prea puțin îmi mai păsa…
Voiam doar ca să plec sau doar credeam asta, puțin îmi pasă.
Toate trec, eu de ce să le stric rostul?!
De ce s-așez și să zidesc bine, când știu că vor cădea peste noapte.

Călimara-i seacă, dar prea puțin îmi pasă,
Mult prea liber dar parcă prea captiv în mine.
Vorbe seci nu fac decât să mă frământe,
Astăzi ești mâine cine știe….
Nu mai vreau să știu nimic, oricum  știu nimic.

Tablouri cojite, străzi goale de suflete, dar cui îi pasă?
Sunt prea scârbit de mine să pot și să mai dorm.
Insomnii de durată, mă fac să scriu, să scriu.
Dar peste tot în jur zace nepăsarea….

19-20 august 2015

aprilie 9, 2016

Și toate-și urmează cursul
Ca cel al apei atât timp cât răsăritul se ia la trântă cu apusul.
Ce aud? Nu e o brichetă, e un susur,
E un murmur ce umblă în adâncuri printre scursuri.

Cuvintele mă poartă
De parcă nu joc cu Duckadam snooker la mantă;
Și-și va căuta cât de curând o alt-amantă
Cel ce suferă de sine, și-i e frică, milă, ură față de lumea toată.

Cuvintele mă poartă unde tu nu vezi
Pentru că visez
Dar, știu, vine greu să impresionez
Fără un nume în spate; nu am dovezi…

Și toate își urmează cursul
Cum urmează strofa asta după trei catrene și-un regret.
Vezi? Nimeni nu-i perfect!
Știi că mă gândesc la tine când scriu asta?
Pentru că toate își urmează cursul
Și eu am să-mi schimb cât de curând nevasta.

Atâtea semne, dar nu destule.

aprilie 6, 2016

Atât de seară, de parcă adorm și mă trezesc în beznă.282202
Aspecte bine definite mă fac să mă mișc,
Doar caut un gram de speranță, în acest tablou, trist.
Că lumea asta-i subjugată de ură și de mânie,
Ce caut printre voi, din ce coastă sunt făcut?!

Mult prea multă nevroză în jur, lumea asta-i snoabă,
Priviri descâlcite mă blesteamă în treacăt,
Măsurat din cap până-n picioare, de parcă-s un lepros,
Nu caut să mă înțelegeți, că toți sunteți, leproși….

Din când în când, mai aștept lumina să văd  o parte din puritate,
Dar realizez că-n mare parte, este doar de fațadă,
Vine și pleacă cât poate de repede, refuză să fie admirată,
Ciudat, caut lumină, dar cred, că este pe partea cealaltă….