Stau zori gata să cadă să se sfărâme,
Privesc inert şi mă întreb de ce eu ?!
Iar lumini selenare îmi ghidează calea stâlcită,
Drumul este anevoios, dar fericirea mea învinge,
Mă car singur pe unde pot, sunt poet….
Aş vrea să te simt în vene, exact ca acest drog.
Aprinde-mi cumva noaptea, fă-mi umbrele să tacă,
Lasă-mi glasul mut sau imprumută-mi vocea ta.
Să vorbim aceaşi limbă, înţeleasă doar de noi,
Chiar şi când tăcem să vorbim.
Nu îmi analiza privirea, şti oricum că te mint.
Prefă-te că mă cunoşti într-o oarecare măsură,
Sunt prea pierdut să pot greşelile să ţi-le enumăr,
Caut linişte, vreau doar puţin să dorm.
Sunt mult prea obosit, vreau puţin să dorm.
o9noapte 