Etichetă: Adorm

Dorințe, Emma….

ianuarie 22, 2016

Emma, lasă-mă să adorm la pieptul tău.
Să simt cum amarul din mine se îndulcește.
Sărută-mi fruntea încruntată și descântă-mă de frică.
Îmbrățișează trupul meu debusolat, ce se încălzește cu tine.
Te rog, câteva minute, nu cer mult, doar pieptul să-l strâng….

Emma, treceți buzele peste barba mea, șterge-mi ochii plânși.
Fă cumva ca noaptea asta, să mai steie, nu vreau ca să pleci….
Singurătatea-mi este povară, nu reușesc să scap de ea.
Ascultă-mă, puțin sau mai mult, cum vrei.
Dar, doar fă cumva timpul să mai stea.

Emma, las trupul meu în mâinile tale, nu regret o clipă.
Ai grijă de el, sau dă-i foc, sau îngroapă-l, nu-mi pasă ce faci cu el.
Dacă asta îți aduce bucurie, ucide-mă în somn.
Nu voi regreta o clipă, că m-ai făcut să mor.

Confesiune part a – II-a

februarie 13, 2015

Este miezul nopții și nu pot să adorm.

Am atâtea vise pe secundă, oare chiar o să mor?

Durerea sufletească e prea mare, pe umeri mă apasă

Nu înțeleg ce se petrece, de ce nu sunt acasă?

Atâtea păsări mă ocolesc, soarele numai apare.

Noaptea a venit de mult, dar Luceafărul numai apare?

Cu inistență privesc totul, nimic din jur nu mă întreabă

De inima mi-e bine, de ce stă mereu trează?

Am înțeles târziu trecutul, când boala a venit.

Mi-a măcinat întreaga fire, ma facut să zac la pat.

Secunde efemere, trec tot mai greu spre infinit.

A trecut și vremea lor, eu oare ce mai merit?

Lacrimi tot mai acide îmi scrijelesc obrajii

Zâmbete mai false, m-ascund de viitor.

Nu-s pregătit de moarte, nu-s pregătit să mor.

Doar ochilor tăi

martie 18, 2014

Adorm aşa de flămând şi de tristorig-12526721

Când poezia mea,îţi ţine loc de toate

Când cu fiecare vers,mă simţi tot mai aproape

Deşii sunt departe,mă apropii pe zi ce trece

De fiecare suflet rece,uşor m-apropii de Eden

Şi mă simt precum un greier,când ies în seară să cânt

Să te bucur cu vocea mea,să te încălzesc cu versurile mele

 

Adorm aşa de vesel şi de îngândurat

Că am avut atâtea de îndurat,ca să trăiesc

Că mi-am pus sufletul pe foi,

Ca să mă citească numai ochii goi,apoi ce-i plini

De lacrimi şi de bucurie şi de agonie

Ca să ajung într-un final la disperare

Că am doar întuneric pe această cale

 

Adorm aşa de neştiutor şi de bolnav

Că numai am leac,asupra vieţii mele

Că parcă totul a fost doar un asalt

Ce-a vrut să fiu asasinat în tăcere

Cu sufletul în cuie,am continuat să-ţi scriu

Ţie iubire,ţie şi alor tăi ochi verzui.

Adorm cu mintea

septembrie 8, 2013

Adorm cu mintea îmbibată în cuvinte amareAnd_2

Sunt ce-a mai grea povara pentru-mi sufletul hoinar

Îngere prinde-mă te rog în brațe, alină-mi rănile trupești

Șterge-mi lacrimile numești de pe obraz și stai cu mine

Doar cuvintele tale îngere pot să mă aline pe aici acum

Am plecat de mult pe acest drum,dar e mult prea greu

Mult prea ostil pentru a mea privire și mă doboară

Fiecare secundă  petrecută-n agonia mea de trup

 

În codrul ăsta toate-s din pământ și lut întărit

Pomii au coaja asta numai bună de scorojit

Aici mă retrag când vreau să vorbesc cu mineAngel

Când îngere tu ,ai plecat de lângă mine

Buciumul sună așa cum se cuvine și-ascult stingher

Glas nu mai am , ca să pot să zbier de dor de toate

Și poate cândva le voi avea pe toate sau nu se știe

Că-n lumea asta nu-s o bucurie ci sunt o nălucă

 

Amăgirea îmi zace pe buzele însângerate

Mâinile îndurerate răsfoiesc prin cartea asta veche

Praful iese din ea și liniștea zace-n zeghe

Îngere tu să-mi spui pe loc fără să mă minți

Dacă-n ochii mei vezi urmele ființei dragi

Ce-mi cutreiere mintea în lung și lat

Că de atâta singurătate eu m-am săturat.

Spirala

iunie 7, 2013

Ca o spirală, formată din pasteprivind la stele
Vă salut cu drag, de-acolo dintre astre
Vă fac cu mâna…
Voi mai trăi un veac, un mileniu poate
Să evoluez în bine, să nu adorm în noapte
Ca să veghez pământul, o stea din carul mare
Cântând atunci când plouă
Valsând în întuneric, pitit, ferit de soare.
Am tot permis acum, dar asta nu-mi e de folos,
Încerc să dau vieţii un sens, luând-o în serios!
Lovit, striat, rămas fără ţesut
Mi-aţi retezat povestea de la sfârşit la început,
De parca nu mai am nimic din tot ce am avut!
Mă lepăd de toate aceste fapte
Scăpat de-autoapărare cu figuri de karate
Am ieşit din subteran ca o lumină infinită
Atârnând pe cer de-un nor ca o gri stalactită
Plimbat peste tot pe oceanul albastru
Privesc lumea de astazi băgată în dezastru
Intrată în necaz. Eu nu mai am răgaz
Şi de la Piatra Neamţ pân’ la Bicaz
A fost un drum epuizant şi lung şi încă e şi azi…