Crezi că daca-mi blestem viața, ea mă va ierta?
Am înțeles adesea, că moartea nu mă vrea.
Crezi că daca-mi plâng durerea, boala-mi va spune pa?
Te-nșeli amarnic, te-nșeli iubirea mea.
Nimic n-ar să rămână, dar mult o să mai vină
Că dabia de-acu în colo, viața nu mai arată milă.
E sătulă de mine, de tine, de noi.
A trecut atâta vreme și eu stau și schițez afecțiune.
Pe o foaie ce pare că vine din altă dimensiune.
Eu timpul n-am pierdut, doar el ma renegat.
Uitând de mine-n criptă, dorul nu ma luat.
Am înțeles târziu durerea, am înțeles târziu suspinul.
C-am adormit într-un târziu, uitând să chem sicriul.

Mi-a fost tare dor de tine și de noi.
Da tu-ai plecat într-o primăvară și te-ai întors cu ploi.
Nu ți-a fost milă de mine, de amintirile noastre.
Le-ai împachetat frumos și le-ai aruncat la ghenă.
Simte pulsul meu din venă, simte durerea mea trupească.
C-ăi prea mult potop în jur și nu vrea să se oprească.
Ascultă glasul Ielelor cu cântă fără încetare.
Ascultă tu durerea, ascultă cum nu moare.
De-atâta vreme te aștept, au trecut atâtea primăveri.
Dar într-un final, te-am zărit în una.
La braț cu un alt domn, și-am înțeles mai bine.
Că eu te-am așteptat, da tu ai uitat de mine.