Într-o lume unde animalele merg pe două picioare
Unde micile necuvântătoare suportă tot
Eu sunt tratat ca un excroc, ce nu fur nimic
Dar sunt acuzat de tot .
Unde nu ai loc să arunci nici un băţ
Pământul se’nvârte, vrea să scape de toţi
Şi noi ne prindem de orice oportunităţi
Să trecem şi de aceste porţi
Să ajungem în altă lume, plină de hoţi
De parcă ne place să fim furaţi non-stop
Într-o lume unde un poet ca mine
Nu poate fi înţeles, oare viaţa mai merge şi invers?
Să învârt destinul sau să nu mai resimt tipmul cum trece
Şi mă lasă tot mai rece, în această viaţă
În care banul face legea, eu încerc să mă ridic şi să rup tăcerea
Ce îmi va aduce alinarea veşnică în viaţa de apoi
Unde voi scăpa de voi, trup de oameni şi minte de boi
Unde toţi vă credeţi nişte eroi, dar sunteţi simpli oameni
Într-o ploaie de noroi, şi cred că nici Dumnezeu nu mai are milă de voi
Din buni creştini deveniţi doar nişte atei…că nici zeii voştri nu vă mai ascultă
Ce în urma furtunii va lăsa o lume mută, şi gândul cel bun nu mai triumfă, iar viata va înceta
Să mai creadă că mai există soare şi după ploi, norii sunt imbătaţi şi de noroi
Din cauza voastră o să deveniti doar niste eroi, pământul nu ne mai suportă
Vrea să scape de noi, vrea să se dezvolte singur, să nu fie exploatat
În care omul îl va duce spre neuitat
Să nu crezi că voi pleca , sunt poetul ce îţi va lumina mereu mintea!