Winnie

ţi-aş spune tot ce simt, dar nu am baterie
de-asta îmi iau gândul şi-l aştern pe hârtie
şi-ţi spun scrisoarea asta, la poştă, într-o cutie
s-ajungă pan’ la tine, cu tot c-o jucărie…

e ursuleţul nostru, strânge-l tare tare la piept
pusculita-ursulete prea pufos să fie numai al meu secret.
caci tot ce am aflat, i-am spus lui la ureche
să-ţi şoptească pe-nserate, sufletul tău pereche

adio am plecat, aici te-am salutat
şi cu ast-am încheiat
ai grijă de ursuleţul nostru
iubeşte-l ne-ncetat.
şi-ţi spun pe înserat
că plec să beau iubito
deja m-am îmbătat…

Oraşul cenuşiu

Ies din oraş chiar la apus

De povestea asta cred că ţi-am mai spusceata cenusie

Şi dacă nu ţi-am spus, îţi spun chiar acum

Asta-i o poveste de rămas bun…

Mi-amintesc. Era vară când am venit acum un an

Student în anu I, fără bani de buzunar

Am plecat. Şi m-am reîntors peste ceva timp

Nimic neschimbat. Oraşul dansa pe acelaşi ritm

E-ntuneric în zare şi pacea dispare

Ceaţa se instalează peste-a nopţii gri felinare

Vreau să privesc, dar lumina se pare

Că-mi întunecă privirea şi-mi cuprinde uimirea

Şi nu mare îmi e mirarea când văd atâta lume

Cum dispare în ceaţă şi rămân numai urme

Pe asfaltul rece şi mă întreb de ce

E Dâmboviţa albă şi zăpada uscatăceata

Oraşul ăsta a fost şters de pe hartă

Eu vreau să plec ca să spun o poveste

Celor care m-ascultă să le dau de veste

Aveţi grijă de voi. Epidemia începe

Iubiţi-vă semenii fără regrete!