Calm

Cădeau raze de soare pe ceaşca de cafea.
Ea stătea tăcută şi sorbea….
Strecuram printre degete sare, îmi plăcea amară.
Cădea peste noi o tăcere o tăcere apăsătoare,
Nu-i vedeam rostul şi-am zis să mă culc.

Am vrut să te sculptez să te fac să te creez,
Încearcă, simte, crede-mă chiar dacă îmi tremură glasul,
Amestec consoane despărţind pe veşnicie silabe,
Doar vreau să mă adun să îmi aduc aminte cine sunt.
Rotus pare mort, dar eu cine sunt ?

Nu accept trecutul sinistru ce-mi stă la câţiva paşi în spate.
Vreau soare pe un cer plin de păsări călătoare.
Sunt cald sau rece?
Hai să ne calmăm să beam cafeaua asta caldă şi jumătate rece.
Priveşte cum îngheaţă ploaia senimtentele noastre.

Îţi mai aduci aminte?

Îţi mai aduci aminte , acea clipă, când ţi-am spusterapie_6

Că eşti frumoasă,şi buzele noastre sângerând sau sărutat

Când ochii noştrii erau faruri ce luminau în întuneric

Îţi mai aduci aminte prima seară , adormindu-mi în braţe

Ca o copilă dormeai şi eu prin părul tău cu degetele mă jucam

Eu om rătăcit prin viaţă iar tu fata cu zâmbetul plin de speranţe

Amândoi pe drum şi fulgii de nea ce se aşterneau pe drum în calea ta

Pasu-ţi fin adormea şi lumea iar eu poet rătăcit nu-nţelegeam asta

Că tu îmi eşti crăiasa ce-mi va lumina viaţa plină de dughene

Îţi mai aminteşti când ţi-am redat chipul sub vers într-o poezie, încă am acea foaie

E de pus în ramă când sufletul mi-se destramă şi îngerii mă cheamă

Eu îngenuchiat de durere, tu lângă mine. rănile tot mă dor…

Asta e povara unui suflet incolor,el să înţeleagă lumea şi să fie un scriitor.