21

Şi am ştiut că timpul trece, oricât mi-ar fi de greu.
Nimic nu ar să se lege, cât timp am să le leg chiar eu…
Că funia este groasă şi timpul tot mai greu,
Balanţa unde să se încline când într-un taler sunt eu?!
Şi clepsidra de cine să asculte, că putere nu am…

Las totul să se scurgă pe streşini în mijloc de vară,
Nimic din ce-am avut nu se mai întoarce, am rămas doar eu.
Rotus, călător, cu multe vise-n geantă,
Şi cu bucăţi din mine, prin viaţa unor fapte…

Puterea stă în mine, de a îmi schimba prezentul,
Dar cu ce folos?!
Că drumul pe care merg devine mai anost.
Iar prafurile astea mă fac să lamentez,
Oare ce se petrece, oare de ce oftez?!
Mă simt de parcă douzeci şi unu de ani am fost mut.

Punct.

Hai să punem punct şi nu puncte de suspensie,
Să închidem odată fraza asta ciudată ce nu îmi dă pace.
Mult prea multe seri pierdute în detrimentul tău de bine,1940917-bxwfoyjy-6
Iar eu pierdut în mulţime, nici nu mă aduci aminte.
Ce rost are să fiu doar năluca din vise?

Şi văd atâtea trupuri, ore unde-s oamenii de-aici?
Priviri mă huiduiesc, priviri mă iubesc, mă învârt în cerc.
Toate astea-s de faţadă, ştiu că Februarie va trece sau sper,
Peste tot în jur pe bănci stau iele, este luna lor şi seara asta.

Am zis că să pun punct, gata cu aceste înşiruiri ciudate,
Noi trăim acum, mâine pentru mine nu există,
până nu văd răsăritul,
Tu poţi să pleci, să trăieşti cu gândul peste ani, gata.
Eu trăiesc acum, nu mă cunosc peste ani.

Metamorfozată…..

Durerea din mine se metamorfozează capătă o altă formă.13892239_1085440674885127_6152196896100688015_n
Totul devine atât de ambiguu, ce caut eu pe aici ?
Atâtea măști pe stradă ce mă salută sfidător…
Și parcă vorbele lor caută doar să mă insulte.
Ce caut eu pe aici, asta nu e lumea mea, asta-i o lume pierdută.

Sărută-mă precum Iuda, nu-ți fie teamă că mor,
Vinde-mi scrupurile, să nu-ți pese de ce se va întâmpla,
Scapă de iubirea mea blestemată, fugi unde poți,
Și hai să punem capăt acestei suferințe ce mă macină de luni și ani de zile.
Uită de mine, sunt doar Rotus, călător prin mulțime.

Marea sufocă orașul ăsta atât de mic și josnic.
Locul meu nu-i pe aici, ce caut sau pe cine caut?
Mă simt atât de pierdut, de mine, de lume, de tot ce mă înconjoară.
Liniștea mea nu-i aici, liniștea mea stă să piară,
Iar eu sunt Rotus, scriitorul cu durerea metamorfozată.

Sfaturi noi pentru bloggeri vechi care ţintesc la Bullz-eye

imagesAu trecut ani peste blogul tău şi puţini au rămas cu tine de la bun început doar prin prisma faptului că te cunosc de mult timp sau sunt nişte străini care chiar te plac. Mai pune 2-3 gagici care adoră poeziile şi felul tău de a fi şi a scrie şi ai 10 cititori asiguraţi pe zi.

La fiecare share în blogosferă (mai mult pe grupuri de facebook si mai puţin pe site-uri de specialitate) primesc 1-2 pana la 4 followeri într-o singură zi, depinzând de impactul pe care l-a avut respectiva postare. Scrie mult şi bine bloggere, nu fii jupân, dă sfaturi acolo unde e nevoie şi nu fii diplomat, fii tu însuţi. Numai aşa pun pariu că o să îţi câştigi destul de mulţi simpatizanţi, dar nu de ordinul sutelor sau miilor. Fă ca măcar lumea să audă de tine, de părerea şi talentul tău. Dă drumul la un baraj pe vârful muntelui şi lasă apa să curgă spre miazăzi, să formeze o cascadă printre atâtea obstacole şi roci calcaroase.

Nu tre’ să fii neapărat diferit faţă de alţii cât să faci acest lucru cu pasiune. Dacă 100 de oameni scriu despre acelaşi subiect, dar 1 singur om pune pasiune în vorbele şi ideile sale, acela va ieşi cel mai câştigat.

Învaţă să scrii româneşte. Şi eu am analfabetisme care-mi pişcă limba şi mă trag de ureche atunci când îmi citesc textele, n-are importanţă. Produsul final e 95% corect (scăpări de exprimare, pandilii inventate de mine), după ce mă asigur că „sau” şi „s-au” sunt două lucruri diferite în două contexte diferite. Caut pe net, google etc. să mă asigur ca gramatica mea e cea a unui elev care a luat bacul la română cu notă măricică.

Scrie bombe. Pune-ţi mintea şi imaginaţia la contribuţie şi gândeşte-te ce lipseşte pe internetul românesc. O poveste inventată, un review la un loc în care ai fost, un pamflet, orice.

Nu aborda numai subiecte cu tentă sexuală, decât rar. Vei fii blamat. Nu fii bagabond mai pe scurt.

Inspiră-te de unde vrea muschiu’ tău, dar nu copia mot-a-mot sursa de la care ai plecat. Fii magicianul care trage sforile invizibile în faţa unui public orb, fără ca nimeni să-şi dea seama de unde ai apărut şi cum ai făcut să fii atât de tare încât să primeşti respect şi admiraţie din partea lor.

Dă-i cu titluri şmechere, interesante şi captivante, dar nu fă din ele subiecte de cancan că atunci chiar eşti de căcat. Foloseşte vocabularul din spatele titlurilor pe care ţi-l doreşti tu, indiferent cât de vulgar ar suna. Arta are şi ea vulgarităţile ei, şi dacă nu e arta e blogging text, care nu exclude cuvinte urâte sau frustări de tot felul. Dă-i cu încredere!

Alege-ţi singur drumul, dar nu amesteca oalele intre ele. Administrează două bloguri dacă e nevoie. Nu fă din blog personal blog foto sau invers şi nici din blog advertorial sau din care vrei să câştigi bani nu fă blog personal. Scrie pe diverse domenii, dar nu încurca treburile, doar în cazul în care ştii şi poţi să le manageriezi perfect.

Înjură-mă acum că sunt mai smecher ca tine şi dau toate sfaturile astea pe care eu le respect şi tu nu sau nu ţi-au trecut prin cap până la momentul actual. Am scos la iveală un cerculeţ esenţial pe tabla de darts pe care ar trebui să te antrenezi ca să reuşeşti să-l înţepi măcar de 2-3 ori să poţi fii numit blogger cu normă întreagă al mileniului III.

Durerea maicii

Răsună tare câmpul cu glasul maicii mele10345080_678515565554233_1963967450_n

Ce mă strigă-n disperare şi înghite-n noduri

Faţa-i e plină de şiroaie cu lacrimi amare

E secată de putere ca o mare fără apă

Loveşte pământul cu palmele-i frumoase

Aşează florile frumos şi pleacă acasă

Pe o cărare pe care mergea ca o crăieasă

Dar acum pirivirea-i este goală, sufletu-i stingher

Durerea ei ce zbuciumă natura din temelie

La durerea ei şi pomii i-se închină la picioare

Are în gând o predică de când omul pleacă de pe pământ

Că şi eu am plecat pe un tărâm mai bun fără de durere

Dar toate astea se revarsă pe chipul maicii mele

Ce m-a purtat aproape atâtea luni de zile şi mai apoi ani

Şi ma răpit moartea cât timp ea sa oprit şi a clipt

La chemarea ei aş vrea să mă ridic din ape

Să mă întrupesc din pământ şi mai apoi din foc

Să-i iau chipul şi să-l contopesc cu al meuimages-2

Ca să-mi sărute frunte când am să dau de greu,

Să o strig în seară când totul pare întunecat

Să mă simt feciorul ei când în braţe ma luat

Că doar parfumul ei mă loveşte peste creştet

Că are privirea goală de când fiul ei nu mai este.