Poet solitar

Poet solitar, rămas singur prin parc…
Încerc să găsesc zarea dar ce sentiment ciudat.
Îndoliat de când mă știu, mi-am tot cărat din cruce.
Lacrimi închegate îmi tot cad din ochi.
Și-un vânt de plumb, mă tot izbește-n spate
Drumul nu-l găsesc dar simt miros de moarte.
Poet solitar rămas singur prin odaie.
N-am înțeles nici până azi, cu ce oare am greșit ?
C-am iubit tot ce-am putut și pe mine m-am uitat.
Poet alcoolic, mult prea tânăr ca să mor, dar mult prea bătrân ca să trăiesc.
M-am lipsit de tot ce-i viață, am uitat că mai exist.
Pe fața-mi stau tot amintiri, o barbă deasă mă ascunde
De privirea ta de azi, ce mă caută, iubire.
Ea mi-a spus rămâi cu bine, eu i-am spus că nu chiar azi.
Și doar ți-am trecut prin privire, și tu m-ai simțit că mor.

Peron(i)

tumblr_mwyjovKWeI1qm6j0to1_500Sunt o valiză tristă, uitată într-o gară
Ca un cufăr într-o mare ce ascunde o comoară
Tu deschide-ma şi miră-te cum înăuntru curge
Un val trist de lacrimi calde atunci când marea se frânge…
Cad oceane peste mine, peste vai, prin halte multe
Şi străbat cu gându-n noapte zeci de pasaje abrupte
Pas de om rămas în piatră îmi pătează amintirea
Unei zile de septembrie când trenurile dădeau trezirea
Tot peronul mi-era prieten, tot pet-uri şi chiştoace aruncate
Pe sub pasarela 10, unde valizele goale îmi serveau drept amante…
Doar o sticlă de vin dulce schimbă sec culoarea toamnei
Nu credeam s-o zic vreodată, unde-s sfaturile mamei?
Omu-şi schimbă părul şi zâmbetul în timp dispare
Unde-i pieptul roşu-ncins, gata de o alinare?
Îmi aştept iubita soarta ca să îmi dea socoteala
Mi-am vândut biletu-n gara pe 2 litri de machiala

Anonim în iubire

E gândul meu,ce se ascunde tăcut prin minte1499732_594035100668947_114448442_n

Și glasul meu ce nu-și găsește sunetul să strige

Și-mi e moartea obosită,și altfel îmi vorbește

E doar glasul ei,ce privirea îmi știrbește

Și doar mâna ta ce sufletul  îmi liniștește

Și lacrima ta,ce-mi limpezește gândirea

Hai să fugim amândoi și să ne pierdem cu menirea

Să uităm acasă nostalgia,să ne rătăcim prin noi

În frig să ne adâncim, ca într-o mare moartă

Să ne regăsimt amândoi,sub bolta ce-a cerească

Să nu mă lași să adorm,că nu mă mai trezesc

Lasă-mă te rog,de viață să mă minunez

Că asta-mi e puterea,doar să mai trăiesc

Doar să mai vorbesc oleacă,cu a mea iubire

Și apoi să vi tu moarte, să mă iei la tine.