când sunt treaz
trăiesc un coşmar oribil
de-asta umblu haihui
să nu mă simt sensibil…
am trecut prin iad,
prin flamă şi cenuşă
nu sunt nebun, tu înţelege
sunt mic ca o căpuşă.
absolut, prietenul meu pe jumătate,
când vreau sa fiu, sunt criticat
de fiecare-n parte.
vreau sa te văd c-atârni de-o cracă,
spânzurat în limbă,
nu ştii ce vorbeşti
aşa că du-te şi te plimbă!
nu te suport oricine-ai fi
pleacă de tot, pleacă departe
pleacă acum şi nu mă mai citi!
nu sunt un curcubeu,
cu stări emoţionale colorate…
sunt alb, negru, gri şi difuz,
ăsta nu-s eu, deci cine sunt defapt?
când mă uit în oglindă încă mă simt confuz
simt inima din mine cum bate pe asfalt.
iau lumina din import,
şi-o vând unor dementori nebuni
am un stil unic, şi vreau sa tot adopt
versuri în taină
din cartea marilor minuni…