Etichetă: Avem

Vina lor, a ţurţurilor

ianuarie 25, 2017

Stăteau ţurţuri să cadă, tu făceai pământul să tacă.
Erau bucăţi de porţelan pe jos, dureri nespuse.black-white-art-comic-book-monster
Iar noi clădeam clădiri pe vise, dar de ce-s ruine toate?
Printre ele nu văd loc de început,
Dar tu, taci, nici nu vrei să asculţi cum valurile se sparg de ţărm.

Tu, fă bine şi întoarce clepsidra, lasă timpul să plece,
Nu-i ucide şi lui speranţa, nu trebuie să îl consacrăm la moarte….
Greşeala este a lor, a ţurţurilor ce cad în neştire.
Iar răsăriturile noastre-s diferite, eu plec când tu visezi,
Şi eu mă culc, când tu pleci….

Avem pe noi sare şi nisip şi urme de regrete,
Poate suntem rătăciţi pe drum, dar deja nu îmi mai pasă…
Tu eşti singurătate, frumoasă dar nedorită de nimeni.
Şi ai dat de mine prin Tăbăcăriei cu gândul la Cişmigiu,
Dar nu suntem unul pentru altul să ştii.
Vina aparţine ţurţurilor ce cad.

Amestec de sentimente

septembrie 9, 2015

Ucide sentimentele din noi și aruncă-le în mare.
Lasă-le-n deriva morții lasă-le în altă viață…
Stinge flacăra din noi și-mprăștie cenușa pe câmpii..
Zidește granița dintre noi și hai să ne uităm.
Că numai ne avem rostul fără iubirea ce ne leagă.

Lasă cerul să plângă peste osemintele iubirii…..
Am distrul frumosul neglijând legea firii și acum plătim
Tu plângi cu patos și eu blestem nopți nedormite și sihastre
Și lumina se stinge ușor în noaptea difuză.

Tu dormi…
În marea în care am aruncat amintiri.
Dormi în insomnia ta, dragă…
Vine orizontul…
Ne sufocă.

Și-ți va spulberea durerea..
Ce ne-a despărțit odată, demult.
Când eram naivi și nu credeam în rău!
A ajuns orizonul și ni s-a așezat pe tâmple.
Dezmierdând, trupul, durerea și timpul.

                                                              Poezie scrisă în colaborare cu Adria

Shoulda

aprilie 21, 2015

Dar zilele continuau să treacă
Iar noi trăiam momente diferite și-n emisfere selenare.
Tu fericită într-o carte, eu trist într-o încăpere
Unde încap atâtea vise, că-i vraiște în gândurile mele.

Mi-am privit lacrimile și ele aveau regrete,
Dar noi ce să mai avem?
Că speranțe-aveam cu, carul,
Iar acum carul s-a rupt.
Zacem amândoi pe-un fund de mare
Unde visele se-ascund.

Nu știam cum să fac timpul, să m-aștepte și pe mine.
Că tu m-ai uitat iar el nu mă recunoștea.
Aveam fața ascunsă sub barbă, ochii îmi erau roșii de plâns,
Așteptând pe-o balustradă să mai privesc doar un apus.
Am luat strada la pas, sperând că te voi găsi…

Am luat-o la fugă pe străzile albastre înroșite de felinare
Dezorientat, numai vedeam nimic în cale.
Fugeam, fugeam de amintirea ta tot mai departe
Dar ea știa drumul și la cotitură m-a prins.
Spre casă am plecat ușor la pas, privind cum totul prinde viață.
Dimineața perfectă, pentru ce-i ce au în suflet speranță.
Dar speranța mea, este la tine și tu departe ai plecat.