De ce nu mori?

De ce nu treci în nefiintă,tu a mea conştiinţă2a79d1w

Mă torturezi pe dinăuntrul sufletului meu

Şi-mi cade greu pe sub bărbie uşor ca un inel

Se strânge funia,ce-mi lasa brazde adânci

Iar prin jurul meu se văd frunze de nuc

Cad şi nucile cu mine odată în văzduh

În jur e atâta iarbă, se simte briza mării

Şi nu ştiu pe unde cad,atâtea lăcrămioare

Cu parfumul lor,mă-mbată şi mă adorm lin

De ce tu conştiinţă, nu mă laşi sâ mor

Prin frunze de pelin,că-s tare-s plin de chin

Arde-mi lacrimile sau strângele-n ulcică

Leagă-mi mâinile şi-ngroapă-le în mare

Coase-mi ochii cu aţă albă de dantelă

Că ei n-au nici-o vină că vedeau lumină

Eu nu îţi cer să mă ierţi,ci să mă cruţi.

Barbie & Chen

Eram dup-amiaza, noi doi pe peron

Aşteptam să vină trenul vagon cu vagon

Eu aveam doar un troller, bagajele tale erau în formaţie

Gara era plină, de restu’ făceam abstracţie…

După 5 minute de mers pe trotuar

Trenul venea şi ne trezim pe culuar

Ne căutam compartiment. Era chiar complicat

Mi-a dat bătaie de cap. Dar m-am calmat repede

M-am aşezat pe scaun visând un lac imens, plin ochi cu lebede

Am adormit în braţele tale şi de-atunci înainte

Mă mângâiai pe mână şi-mi alergai prin minte.

Ai obosit la un moment dat şi-am facut schimb de loc

Era aşa cald, căci simţeam cum iau foc!

Timpul trecea, tu învăţai la chimie şi bio

Acuşi ai examen, da’ ştiu că o sa îl treci cu brio!

Tu erai un fel de Barbie, eu un fel de Chen

Ieri rătăceam în acelaşi parc, azi în acelasi tren

Şi toata treaba asta cu noi doi mi se pare chiar tare

Când suntem împreuna orice problema dispare!